10 definiții pentru fumăriță

fumăriță sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~țe / E: fum + -ăriță] Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis).

FUMĂRÍȚĂ, fumărițe, s. f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis).Fum + suf. -ăriță.

FUMĂRÍȚĂ, fumărițe, s. f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis).Fum + suf. -ăriță.

fumăríță s. f., g.-d. art. fumăríței; pl. fumăríțe

fumăríță s. f., g.-d. art. fumăríței; pl. fumăríțe

FUMĂRÍȚĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă.

FUMĂRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze înguste, cu flori mici de culoare diferită și cu fructe sferice. /fum + suf. ~ăriță

fumări sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ici / E: fum + -ărică] (Bot) 1 Fumăriță (Fumaria officinalis). 2 (Reg; îc) ~-beșicoasă Fierea-pământului (Centaurium umbellatum).

fumărică f., pl. ele, și -íță f., pl. e (d. fum). Iarbă de curcă, safterea, o buruĭană, (fumária officinális).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FUMĂRIȚĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pămîntului, iarbă-de-curcă.

Intrare: fumăriță
fumăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fumăriță fumărița
plural fumărițe fumărițele
genitiv-dativ singular fumărițe fumăriței
plural fumărițe fumărițelor
vocativ singular
plural