4 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

GÁMBA s. f. (muz.) viola da ~ = violă ținută pe picior, din care s-au dezvoltat ulterior violoncelul și contrabasul. (< it. /viola da/ gamba)

gambă sf [At: ENC. AGR. II ap. DA ms / Pl: ~be / E: lat gamba] 1 (La oameni) Parte a membrului inferior cuprinsă între gleznă și genunchi Cf pulpă. 2 (La cai) Parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită.

gâmba [At: N. COSTIN, ap. LET. I,A. 60/21 / Pzi: ~besc / E: lat *gambare] (Mol; îpp) 1 vt A pune mâna pe cineva, a apuca Cf găbji, găbui, gâmbosi, îngâmba. 2 vi (Îlv) A ~ de frig A îngheța.

gâmbă sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~be / E: mg gomba] (Trs; mgm) 1 Epilepsie. 2 Boală nedefinită mai îndeaproape.

GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. – Din lat. gamba.

GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. – Din lat. gamba.

GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Partea piciorului de la genunchi pînă la gleznă; (la cai) partea membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și încheietura copitei. În măduva lombo-sacrată există două grupuri de celule nervoase sau de nuclei, care sînt în raport cu inervarea motrice a gambei și a piciorului. PARHON, O. A. I 63.

gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe

gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe

GÁMBĂ s. (ANAT.) (pop.) vână.

GÁMBĂ s.f. Parte a piciorului de la genunchi până la gleznă (la oameni); regiune a membrelor posterioare cuprinsă între graset și jaret (la cai). [< it. gamba].

GÁMBĂ s. f. (la om) parte a piciorului de la genunchi până la gleznă; (la cal) regiune a membrelor posterioare între graset și jaret. (< lat. gamba)

gîmbá (-b, -át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – Var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gîng-, cf. sgîmboi. Der. din lat. *camba „picior” (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă. – Der. gîmboși, vb. (înv., a înșela; a zăpăci, a năuci), este de asemenea un der. expresiv, cu suf. -osi, ca ghibosi de la ghibui (Graur, BL, IV, 106); gîmboase, s. f. pl. (înșelăciuni, tertipuri), cuvînt pe care DAR îl glosează greșit prin „resturi, reziduuri”, punîndu-l în legătură cu sl. gąba „ciupercă”.

GÁMBĂ ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la gleznă. 2) (la animale) Parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. /<lat., it. gamba

gâmbá, gâmb, vb. I (înv.) a apuca, a prinde, a găbui.

gambă f. partea piciorului dela genuchi până la nodițe (= it. gamba).

*gámbă f., pl. e (it. gamba, fr. jambe, picĭor, d. lat. pop. gamba, genunchĭu din apoĭ la animale, vgr. kampé, îndoitură). Rar. Partea picĭoruluĭ de la genunchĭ la talpă. V. gaĭbă.

gîmb, a v. tr. (cp. cu găbuĭesc, gîmbosesc). Est. Vechĭ. Surprind, găbuĭesc, găbjesc, zăpsesc. – Și ingîmb (Olt.) și agîmb (Trans.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gamba (it.) 1. Expr. abrev. pentru viola da gamba*. 2. Denumirea generală a registrelor (II) orgii*, cu tuburi labiale deschise, care poartă numele instr. cu arcuș (violino, viola, violoncello, violone etc.) și imită sunetele acestora.

GAMBĂ s. (ANAT.) (pop.) vînă.

arată toate definițiile

Intrare: gambă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gambă gamba
plural gambe gambele
genitiv-dativ singular gambe gambei
plural gambe gambelor
vocativ singular
plural
Intrare: gâmba
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) gâmba gâmbare gâmbat gâmbând singular plural
gâmbă gâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) gâmb (să) gâmb gâmbam gâmbai gâmbasem
a II-a (tu) gâmbi (să) gâmbi gâmbai gâmbași gâmbaseși
a III-a (el, ea) gâmbă (să) gâmbe gâmba gâmbă gâmbase
plural I (noi) gâmbăm (să) gâmbăm gâmbam gâmbarăm gâmbaserăm, gâmbasem*
a II-a (voi) gâmbați (să) gâmbați gâmbați gâmbarăți gâmbaserăți, gâmbaseți*
a III-a (ei, ele) gâmbă (să) gâmbe gâmbau gâmba gâmbaseră
Intrare: gamba
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gamba gamba
plural gambe gambele
genitiv-dativ singular gambe gambei
plural gambe gambelor
vocativ singular
plural
Intrare: gâmbă
gâmbă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

gambă

  • 1. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului (graset) și încheietura copitei (jaret).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vână un exemplu
    exemple
    • În măduva lombo-sacrală există două grupuri de celule nervoase sau de nuclei, care sînt în raport cu inervarea motrice a gambei și a piciorului. PARHON, O. A. I 63.
      surse: DLRLC

etimologie: