2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ghioșare sf [At: DEX2 / Pl: ări / E: ghioșe2] Executare a ghioșului.

GHIOȘÁRE, ghioșări, s. f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei. [Pr.: ghi-o-.Var.: ghiloșáre] – V. ghioșa.

GHIOȘÁRE, ghioșări, s. f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei. [Pr.: ghi-o-.Var.: ghiloșáre] – V. ghioșa.

ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri

ghioșáre s. f. (sil. ghi-o-), g.-d. art. ghioșării; pl. ghioșări

GHIOȘÁRE s.f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei; ghioșaj. [Var. ghiloșare s.f. / < ghioșa].

ghioșa2 vt [At: LTR / V: ~ilo~ / Pzi: ez / E: fr guillocher] A executa un ghioș.

ghioșa1 vt [At: CADE / V: gheușa / Pzi: ez / E: nct] A desface coaja de nucă.

GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare.

GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-.Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.

GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa.

GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare.

GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-.Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.

ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd

ghioșá vb. (sil. ghi-o-), ind. prez. 3 sg. ghioșeáză, 1 pl. ghioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ghioșéze; ger. ghioșând

GHILOȘÁ vb. I. v. ghioșa.

GHILOȘÁRE s.f. v. ghioșare.

arată toate definițiile

Intrare: ghioșa
  • silabisire: ghi-o-șa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ghioșa ghioșare ghioșat ghioșând singular plural
ghioșea ghioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ghioșez (să) ghioșez ghioșam ghioșai ghioșasem
a II-a (tu) ghioșezi (să) ghioșezi ghioșai ghioșași ghioșaseși
a III-a (el, ea) ghioșea (să) ghioșeze ghioșa ghioșă ghioșase
plural I (noi) ghioșăm (să) ghioșăm ghioșam ghioșarăm ghioșaserăm, ghioșasem*
a II-a (voi) ghioșați (să) ghioșați ghioșați ghioșarăți ghioșaserăți, ghioșaseți*
a III-a (ei, ele) ghioșea (să) ghioșeze ghioșau ghioșa ghioșaseră
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ghiloșa ghiloșare ghiloșat ghiloșând singular plural
ghiloșea ghiloșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ghiloșez (să) ghiloșez ghiloșam ghiloșai ghiloșasem
a II-a (tu) ghiloșezi (să) ghiloșezi ghiloșai ghiloșași ghiloșaseși
a III-a (el, ea) ghiloșea (să) ghiloșeze ghiloșa ghiloșă ghiloșase
plural I (noi) ghiloșăm (să) ghiloșăm ghiloșam ghiloșarăm ghiloșaserăm, ghiloșasem*
a II-a (voi) ghiloșați (să) ghiloșați ghiloșați ghiloșarăți ghiloșaserăți, ghiloșaseți*
a III-a (ei, ele) ghiloșea (să) ghiloșeze ghiloșau ghiloșa ghiloșaseră
gheușa
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: ghioșare
ghioșare substantiv feminin
  • silabisire: ghi-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghioșare ghioșarea
plural ghioșări ghioșările
genitiv-dativ singular ghioșări ghioșării
plural ghioșări ghioșărilor
vocativ singular
plural
ghiloșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghiloșare ghiloșarea
plural ghiloșări ghiloșările
genitiv-dativ singular ghiloșări ghiloșării
plural ghiloșări ghiloșărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

ghioșare ghiloșare

  • 1. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi ghioșa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ghioșa ghiloșat ghioșat gheușa ghiloșa

  • 1. A executa un ghioș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: