12 definiții pentru gradație

GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanță la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

GRADÁȚIE, gradații, s. f. 1. Creștere treptată, înaintare succesivă. În afaceri sînt gradații, e o întreagă ierarhie. ARGHEZI, P. T. 32. ♦ (Concretizat) Totalitatea diviziunilor care se găsesc pe suportul unei scări gradate. 2. Figură de stil constînd în trecerea treptată de la o idee la alta, într-o progresie ascendentă ori descendentă. Același lucru trebuie să-l spunem și despre zugrăvirea și gradația sentimentelor. GHEREA, ST. CR. III 402. ♦ Trecere pe nesimțite de la un ton la altul, de la o culoare la altele. 3. (În trecut) Grad de vechime în serviciu, căruia îi corespundea creșterea salariului. ♦ Suma cu care creștea salariul după anumite termene.

gradáție (-ți-e) s. f., art. gradáția (-ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (-ți-i-)

gradáție s. f. (sil. -ți-e), art. gradáția (sil. -ți-a), g.-d. art. gradáției; pl. gradáții, art. gradáțiile (sil. -ți-i-)

GRADÁȚIE s. diviziune. (~ la un termometru.)

GRADÁȚIE s.f. 1. Creștere sau descreștere graduală, pe grade. ♦ Totalitatea diviziunilor de pe o scară gradată. 2. Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 3. (Pict.) Trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 4. Grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea salariului sau a retribuției. ♦ Sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește salariul sau retribuția. [Gen. -iei, var. gradațiune s.f. / cf. fr. gradation, lat. gradatio].

GRADÁȚIE s. f. 1. creștere sau descreștere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției. ◊ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția. (< fr. gradation, lat. gradatio)

GRADÁȚIE ~i f. 1) Creștere sau descreștere succesivă; schimbare treptată. 2) (la instrumentele de măsurat) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; grad. 3) (în operele literare) Figură de stil constând în desfășurarea succesivă (ascendentă sau descendentă) a acțiunii. 4) (în pictură) Trecere treptată de la o nuanță la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis

gradați(un)e f. 1. creștere sau scădere treptată; 2. figură de retorică prin care se exprimă idei de tărie crescândă: mergi, aleargă, sboară ! 3. spor din 5 în 5 ani la leafa profesorilor.

*gradațiúne f. (lat. gradátio, -ónis). Acțiunea de a grada: gradațiunea unuĭ termometru. Înaintare (orĭ retragere) progresivă: gradațiunea călduriĭ, lefiĭ, onorurilor. Muz. Trecere nesimțită de la un ton la altu. Ret. Figură care așează cuvinte saŭ ideĭ a căror tărie crește saŭ scade, ca: du-te, aleargă, zboară! (V. retorică). – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GRADÁȚIE s. diviziune. (~ la un termometru.)

Intrare: gradație
gradație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gradație gradația
plural gradații gradațiile
genitiv-dativ singular gradații gradației
plural gradații gradațiilor
vocativ singular
plural