guzgan rattus norvegicus guzan

  • 1. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma locuințelor, aducând daune mari omului.
    exemple
    • Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioare crăcănate, subțiri ca fusele, cu mustăți lungi, cănite și cu ochi de guzgan, te măsura de sus pînă jos. PAS, L. I 105.
      surse: DLRLC
    • De-o bucată de vreme, într-o magazie de lemnărie de lîngă plutonul nostru, se puieziseră guzgani. SADOVEANU, O. VI 308.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cf. guz
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

6 definiții

guzgán, guzgáni, s.m. (reg.) 1. șobolan, chițcan. 2. (fig.) om zgârcit.

guzgan m. Mold. 1. chițcan: guzgan de câmp; 2. fig. sgârcit: ești un guzgan AL. [Compromis din guziu și chițcan].

guzán, guzáni, s.m. (reg., înv.) guzgan, șobolan.

guzán (nord) și guzgán (sud și vest) m. (d. guz cu sufixu -an și -gan, ca în puĭgan). Chițcan, șobolan, ghĭorlan, șoarice [!].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GUZGÁN s. (ZOOL.) 1. (Mus decumanus) șobolan, (reg.) chițcán, chițorán, cloțán, gherlán, ghiorțán, griván, guz, hîrcióg, hîrț, lostún, mioárcă, miogîrțán, mitorlán, mițorgán, pășói, pínță, pîțóc, popîndắu, popînzác, poponéț, poțóc, soból, spurc, șoácăț, șomî́c, țușcán, zezerán. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțán, mițorgán, potcán, șoácăț.

Intrare: guzgan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular guzgan guzganul
plural guzgani guzganii
genitiv-dativ singular guzgan guzganului
plural guzgani guzganilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular guzan guzanul
plural guzani guzanii
genitiv-dativ singular guzan guzanului
plural guzani guzanilor
vocativ singular
plural

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.

GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.

GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. Prințul Grigore, mic de statură, gheboșat, cu picioare crăcănate, subțiri ca fusele, cu mustăți lungi, cănite și cu ochi de guzgan, te măsura de sus pînă jos. PAS, L. I 105. De-o bucată de vreme, într-o magazie de lemnărie de lîngă plutonul nostru, se puieziseră guzgani. SADOVEANU, O. VI 308. – Variantă: (Mold.) guzán (ȘEZ. II 142) s. m.

guzgán s. m., pl. guzgáni

guzgán s. m., pl. guzgáni

GUZGÁN s. (ZOOL.) 1. v. șobolan. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.

GUZGÁN ~i m. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma locuințelor, aducând daune mari omului; șobolan. /Din reg. guz + suf. ~an