29 de definiții pentru haide aida aidam aidați aide aidem aideți haid haida haida-hai haidam haidați haide-ha haide-hai haidea haidem haideți (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

haide [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 529/10 / V: aida, a~, haid, ~da, ~ea, ~di, ~iti, hida / Imt: 4 ~m, 5 ~ți / E: tc hajde] 1 i Exprimă voința de acțiune Si: hait1 (1). 2 vi Exprimă un îndemn la o acțiune la care se poate asocia și vorbitorul Si: hait2 (2). 3 vi Vino aici! Si: hait2 (3). 4 vi Veniți cu mine! Si: hait2 (4). 5 vi (Cu sens de prezent istoric) Merge. 6 vi (Rep) Merge mereu. 7 i (Precedând un conjunctiv cu valoare de imperativ) Exprimă nerăbdarea. 8 i (După exclamații) Exprimă surpriza neplăcută. 9 i (Îcs) Haida de! Exclamație de urare la ciocnirea paharelor. 10 (Îacs) Fie și așa. 11 i (Îacs) Exprimă dezaprobarea. 12 / (Îcs) ~ hai Exprimă mustrarea adresată cuiva care nu urmează sfaturile bune. 13 i (Îf ~iti) Exprimă nerăbdarea vorbitorului să se întâmple ceva. 14 i Exprimă regretul vorbitorului pentru ceva întâmplat.

HÁIDE interj. 1. Exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune). ◊ (Cu ton de comandă, exprimând nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ◊ (Împrumutând desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidem la plimbare. Haideți la dans. ◊ (Adverbial, în compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = încet, anevoios. ◊ (Marchează începutul unei acțiuni) Luă toporul și haide la treabă. 3. (În expr.) Haida-de!, exclamație prin care se respinge o părere sau se dezaprobă o comportare; aș! Haide-haide sau haide-hai, se spune când mustrăm cu indulgență pe cineva care nu ia în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide.

HÁIDE interj. 1. Exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune). ◊ (Cu ton de comandă, exprimând nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ◊ (Împrumutând desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidem la plimbare. ◊ (Adverbial, în compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = încet, anevoios. ◊ (Marchează începutul unei acțiuni) Luă toporul și haide la treabă. 3. (În expr.) Haida-de!, exclamație prin care se respinge o părere sau se dezaprobă o comportare; aș! Haide-haide sau haide-hai, se spune când mustrăm cu indulgență pe cineva care nu ia în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide.

HÁIDE interj. (Și în forma haida) 1. Exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune); hai. Dumitale îți stă bine cînd ești sincer. Haide, puțin curaj, ce dumnezeu. SEBASTIAN, T. 73. ◊ (Uneori, cu ton de comandă, exprimînd nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, pășește mai aproape, ce-aștepți? MIRONESCU, S. A. 25. Haide, intrați, de vreme ce ați venit. NEGRUZZI, S. I 93. 2. (Cu funcțiune de imperativ, corespunzînd mai ales unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! Pune-ți degrabă un șal pe umeri și haide. ALECSANDRI, la TDRG. Haide, tată, să-ți arăt pre mama! NEGRUZZI, S. I 250. Haide, murgule, mai tare. HODOȘ, P. P. 46. ◊ (Împrumutînd desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidați, camarazilor... haidați... Haidem în țară. CAMILAR, N. I 405. Haidem, cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse. VLAHUȚĂ, O. A. 79. Să luăm cele trebuitoare și haidem acolo chiar în astă-sară. CREANGĂ, P. 158. Haidem și ne-om lupta! BIBICESCU, P. P. 324. ◊ (Adverbial, repetat sau în compuse, după un verb de mișcare exprimat sau subînțeles) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = încet, anevoios. Și biata Săftica după mine, haide-ha, haide-ha, fără a se învrednici să deie ochii cu mine. ALECSANDRI, T. I 372. ♦ (Narativ, corespunzînd verbului «a porni» la indicativ) Apoi luă masa în spate și haid la drum cătră casă. RETEGANUL, P. I 64. 3. Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. Haide! te-ai supărat pentru niște glume de nimică? ALECSANDRI, la TDRG. 4. (În expr.) Haida-de = exclamație prin care cineva respinge o părere sau dezaprobă o ținută; aș! vorbă să fie! mie îmi spui? (Atestat în forma aida-de) Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea, să nu... – Aida-de! Coana Veta! Mie-mi spui? N-o știu eu? CARAGIALE, O. I 45. Haide-haide (sau haide-hai), se zice cînd mustrăm cu indulgență pe cei ce nu iau în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. Haide-hai!... acuma zici tu așa, dară atuncea te-oi vedea eu ce-i direge! SBIERA, P. 10. Dumneavoastră rîdeți!... haide, haide!... Vă pare glumă? ALECSANDRI, T. I 240. Haide-hai; parcă le văd cum or să mînînce papara! id. ib. 243. – Forme gramaticale: haidem, haideți (regional haidați). – Variante: haid (COȘBUC, P. I 171, SLAVICI, O. I 340), haida, háidea, (Munt.) áida, áide (DUMITRIU, B. F. 27, ISPIRESCU, L. 74, ODOBESCU, S. III 50) interj.

HÁIDE interj. (se folosește pentru a exprima o poruncă sau un îndemn la acțiune) Hai. ◊ ~ -hai încet; anevoios; cu greu. ~-~ se spune cînd încercăm să îmbunăm pe cineva. /<turc. haydi, bg. haide

haide! int. ce exprimă: 1. îndemnul de a merge, de a porni sau de a începe o acțiune, funcționând ca un imperativ cu formele analogice: haidem! haideți! 2. o concesiune: fie! [Turc. HÁIDE!].

háĭde și áĭde, háĭdem și áĭdem, háĭdețĭ și áĭdețĭ, interj. îndemnătoare cu funcțiune de imper. (turc. haĭde, „haide”, haĭdeĭin, „haĭdem”. De aicĭ: bg. haĭde, haĭdite, háĭdete, haĭdate; sîrb. hájde, hajdémo, hájdete; rus. áĭda, aĭdá, gaĭdá, adĕá, aĭdáte; alb. haĭde, háĭdenĭ; ngr. áĭde, háĭde [scris áĭnte, háĭnte]. V. haĭ 1). Haĭde (haĭ, pornește!); haĭde, băĭețĭ (haĭ băĭețĭ, pornițĭ [singurĭ saŭ cu mine]); haĭde cu mine (haĭ cu mine, vino cu mine); haĭde (saŭ haĭ) să plecăm împreună; haĭde! fie! (fie cum zicĭ tu saŭ el!); haĭdem (să mergem!); haĭdețĭ (pornițĭ!). – Și -ém, -éțĭ.

ÁIDA interj. v. haide.

ÁIDE interj. v. haide.

HAID interj. v. haide.

HÁIDA interj. v. haide.

áĭda, áĭde, áĭdem, áĭdețĭ, V. haĭda ș. a.

háĭda și áĭda interj. de bucurie (var. din haĭde): Haĭda! Am ajuns! Haĭda de, interj. ironică: Haĭda de! Asta-ĭ nostim!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: haide
haide interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • haide
interjecție (I10)
  • haid
haida interjecție
interjecție (I10)
  • haida
interjecție (I10)
  • aida
interjecție (I10)
  • aide
haidam interjecție
interjecție (I10)
  • haidam
haidați interjecție
interjecție (I10)
  • haidați
haidem interjecție
interjecție (I10)
  • haidem
haideți interjecție
interjecție (I10)
  • haideți
aidam interjecție
interjecție (I10)
  • aidam
aidem interjecție
interjecție (I10)
  • aidem
aidați interjecție
interjecție (I10)
  • aidați
aideți interjecție
interjecție (I10)
  • aideți
haidea interjecție
interjecție (I10)
  • haidea
haide-hai interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • haide-hai
haide-ha interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • haide-ha
haida-hai interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • haida-hai

haide aida aidam aidați aide aidem aideți haid haida haida-hai haidam haidați haide-ha haide-hai haidea haidem haideți

  • 1. Exclamație care exprimă un îndemn (la o acțiune).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hai (interj.) un exemplu
    exemple
    • Dumitale îți stă bine cînd ești sincer. Haide, puțin curaj, ce dumnezeu. SEBASTIAN, T. 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. adesea repetat Cu ton de comandă, exprimă nerăbdarea vorbitorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Haide, haide, vino mai repede!
        surse: DEX '09
      • Haide, haide, pășește mai aproape, ce-aștepți? MIRONESCU, S. A. 25.
        surse: DLRLC
      • Haide, intrați, de vreme ce ați venit. NEGRUZZI, S. I 93.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Exclamație care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Haide! te-ai supărat pentru niște glume de nimică? ALECSANDRI, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem!
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Pune-ți degrabă un șal pe umeri și haide. ALECSANDRI, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Haide, tată, să-ți arăt pre mama! NEGRUZZI, S. I 250.
      surse: DLRLC
    • Haide, murgule, mai tare. HODOȘ, P. P. 46.
      surse: DLRLC
    • 2.2. (și) adverbial compus Haide-hai, haida-hai, haide-ha = anevoios încet (adv.)
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și biata Săftica după mine, haide-ha, haide-ha, fără a se învrednici să deie ochii cu mine. ALECSANDRI, T. I 372.
        surse: DLRLC
      • 2.2.1. Narativ, corespunde verbului «a porni» la indicativ.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Apoi luă masa în spate și haid la drum cătră casă. RETEGANUL, P. I 64.
          surse: DLRLC
    • 2.3. Marchează începutul unei acțiuni.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Luă toporul și haide la treabă.
        surse: DEX '09
  • 3. expresie Haide-haide sau haide-hai, se spune când mustrăm cu indulgență pe cineva care nu ia în seamă sfaturile sau avertismentele noastre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Haide-hai!... acuma zici tu așa, dară atuncea te-oi vedea eu ce-i direge! SBIERA, P. 10.
      surse: DLRLC
    • Dumneavoastră rîdeți!... haide, haide!... Vă pare glumă? ALECSANDRI, T. I 240.
      surse: DLRLC
    • Haide-hai; parcă le văd cum or să mînînce papara! ALECSANDRI, T. I 243.
      surse: DLRLC
  • 4. expresie Haida-de = exclamație prin care cineva respinge o părere sau dezaprobă o ținută; aș! vorbă să fie! mie îmi spui?
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea, să nu... – Aida-de! Coana Veta! Mie-mi spui? N-o știu eu? CARAGIALE, O. I 45.
      surse: DLRLC

etimologie: