2 intrări

10 definiții

HONUÍT s. n. Honuire. – V. honui.

HONUÍT s. n. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuire. – V. honui.

HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

honuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiésc, imperf. 3 sg. honuiá; conj. prez. 3 să honuiáscă

honuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiésc, imperf. 3 sg. honuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. honuiáscă

A HONUÍ ~iésc tranz. (suprafață interioară a unei piese). A șlefui cu ajutorul unei mașini speciale. /hon + suf. ~ui


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HONUÍT (‹ honui) s. n. Acțiunea de a honui. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă cu scula constituită dintr-un corp de 3-12 bare abrazive care execută o mișcare de rotație concomitent cu o mișcare rectilinie alternativă; este folosită pentru executarea operației de honuire.

Intrare: honuit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular honuit honuitul honui honuita
plural honuiți honuiții honuite honuitele
genitiv-dativ singular honuit honuitului honuite honuitei
plural honuiți honuiților honuite honuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: honui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) honui honuire honuit honuind singular plural
honuiește honuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) honuiesc (să) honuiesc honuiam honuii honuisem
a II-a (tu) honuiești (să) honuiești honuiai honuiși honuiseși
a III-a (el, ea) honuiește (să) honuiască honuia honui honuise
plural I (noi) honuim (să) honuim honuiam honuirăm honuiserăm, honuisem*
a II-a (voi) honuiți (să) honuiți honuiați honuirăți honuiserăți, honuiseți*
a III-a (ei, ele) honuiesc (să) honuiască honuiau honui honuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)