2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

hulu2 sf vz hlobă

hulu1 sf [At: DEX / V: hol~, ul~ / E: ucr xyлyбля] Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul.

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja.

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja.

HULÚBĂ, hulube, s. f. 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc. între care se înhamă calul. Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243. 2. (Fig., rar) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30.

hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe

hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe

hulúbă (hulúbe), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben.Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna).

HULÚBĂ ~e f. Fiecare dintre cele două bare prinse de crucea unei trăsuri între care se înhamă calul. [G.-D. hulubei] /<ucr. holoblja

hulubă f. lemn la căruță de care se înhamă calul. [Mold. hloabă = pol. HOLOBLE].

hulub, ~ă [At: MARIAN, O. II, 180 / V: gu~, hol~, hurl~ / Pl: ~i, ~e / E: ucr xoлyб] 1 sm (Orn; reg; șîs ~ de casă) Porumbel. 2 sm (Îs) ~ de stepă (sau de câmp, de codru, ele pădure, sălbatic) Pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 3 a (D. animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu gușa porumbelului sălbatic Și: huluban. 4 sm $(Fig) Amorez.

HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

ULÚBĂ s. f. v. hulubă.

HULÚB, hulubi, s. m., adj. m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

hulúb1 (reg.) adj. m., pl. hulúbi; f. hulúbă, pl. hulúbe

hulúb adj. m., pl. hulúbi; f. sg. hulúbă, pl. hulúbe

ulúbă (-be), s. f.1. Fiecare din cele două prăjini de la car, trăsură etc. între care se înhamă calul. – 2. (Arg.) Picior. – Var. hulubă, hlubă, hlo(a)bă. Rut. oh(o)loblja, pol. holoble (Cihac, II, 139).

HULÚB1 ~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) Care are părul sau penele cenușii, asemănătoare cu culoarea porumbelului sălbatic. /<ucr. holub

arată toate definițiile

Intrare: hulub (adj.)
hulub1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hulub hulubul hulu huluba
plural hulubi hulubii hulube hulubele
genitiv-dativ singular hulub hulubului hulube hulubei
plural hulubi hulubilor hulube hulubelor
vocativ singular
plural
Intrare: hulubă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hulu huluba
plural hulube hulubele
genitiv-dativ singular hulube hulubei
plural hulube hulubelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ulu uluba
plural ulube ulubele
genitiv-dativ singular ulube ulubei
plural ulube ulubelor
vocativ singular
plural

hulubă ulubă

  • 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat rar Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

hulub (adj.)

  • 1. regional (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: