3 intrări

60 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iazmă3 sf vz agheasmă

iazmă1 sf [At: MARCOVICI, D. 167/21 / V: iasmă / Pl: iezme, (îvr) iasme, (îvr) iesme / E: nct] 1 (În superstiții) Arătare stranie și monstruoasă. 2 (Pop) Vedenie. 3 (Fig) Om foarte slab. 4 (Fig) Femeie foarte slabă și urâtă. 5 (Mtp) Ființă care este schilodită de iele.

iazmă2 sf vz izmă[1] modificată

  1. În original, trimitere la iasmă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

IÁZMĂ, iezme, s. f. (Pop.) Arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie. ♦ Fig. Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare. – Et. nec.

IÁZMĂ, iezme, s. f. (Pop.) Arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie. ♦ Fig. Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare. – Et. nec.

IÁZMĂ, iezme, s. f. (În superstiții; adesea folosit în literatură) Arătare foarte urîtă și rea, produs al fanteziei. V. stafie, strigoi, nălucă. Îngrozită a scăpat cuțitul Sîngeros și a tulit-o iazma Lumii vechi, turbată de mînie. BENIUC, V. 41. Călări pe beznă, ca prin basme, Zăresc un șir grozav de iazme, Ce sînt a iadurilor oaste. MACEDONSKI, O. I 121. ◊ Fig. Iazma neîncrederii o urmărea pretutindeni. ODOBESCU, S. I 171. ♦ Fig. Persoană cu o înfățișare respingătoare (din cauza slăbiciunii, a urîțeniei etc.). Dar stăi că vine încă unul... E cel mai oribil dintre toți! E iazmă spăimîntătoare. GALACTION, O. I 244. Sta ghemuită ca o momîie în fundul patului... Și să fi dat mult să nu o vezi... o iazmă. M. I. CARAGIALE, C. 128.

iazmă f. 1. (Banat) aghiasmă; 2. monstru: iazma ce a născut păcatul AL.; 3. nălucă, vedenie urîcioasă: a slăbit ca o iazmă; 4. fig. iazma neîncrederii o urmăria pretutindeni OD.; 5. femeie foarte slabă, numai oase și piele. [Aiasma, sau apa sfințită e întrebuințată ca prezervativ împotriva duhurilor rele, de unde sensul de fantomă].

2) ĭázmă f., pl. ĭezme (probabil, vsl. bg. ĭazva, rană, decĭ „boală, dihanie”, ca smidă 2 din *svidă). Vest. Nălucă, vedenie, strigoĭ, stahie. Fig. Gînd care inspiră frică: ĭazma neîncrederiĭ (Od.). Ființă foarte slabă și urîtă (o femeĭe, un cal): cine e ĭazma asta? V. dihanie, monstru, schimă.

agheasmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 129, / V: aghia~, aghiazmă, aia~, ia~ / Pl: ~me / E: ngr αγίασμα] 1 (Îrc) Apă sfințită. 2 (Gmț) Rachiu. corectată

aiasmă sf vz aghiasmă

izmă sf [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: iaz~, (pop) iasmă, ismă / Pl: ~me / E: mg izmat] 1 (Reg; șîc ~-bună) Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu un plăcut și puternic miros caracteristic, cu frunze pețiolate și flori roșii-violete dispuse în spice la vârful ramurilor Si: mentă (Mentha piperita). 2 (Bot; reg; îc) ~-creață, ~-bătrânească, ~-turcească Specie de izmă cu frunze pețiolate și crețe, folosită în industria farmaceutică Si: mentă-creață (Mentha crispa). 3 (Bot; reg; îc) ~ma-broaștei, ~ma-apei, ~ma-bălților Specie de izmă cu frunze dințate și flori roz care formează un spic globular, care crește prin locuri mlăștinoase Si: minta-broaștei (Mentha aquatica). 4 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică, ~-proastă Specie de izmă cu frunze lipsite de pețiol și peduncul, cu flori alb-roz care formează spice cilindrice, care crește prin lunci Si: minta-calului, mintă-de-câmpuri, vaștiniță (Mentha silvestris). 5 (Bot; reg; îc) ~a-pădurilor, ~-de-munte, ~-sălbatică Izmușoară (2) (Calamintha officinalis). 6 (Bot; reg; îc) ~a-Maicii-Preceste Calomfir (Tanacetum balsamita). 7 (Bot; reg; îc) ~a-stupilor Roiniță (Melissa officinalis). 8 (Bot; reg; îc) ~-proastă Boejniță (Mentha longifolia). 9 (Reg; îac) Busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium). 10 (Bot; reg; îc) ~ turcească Planta Mentha suaveolens. 11 (Înv) Bandă încrețită la gulerul cămășii.

AGHEASMĂ s. f. (în religia creștină) 1. Apă sfințită. ◊ Agheasma mare = slujba pentru sfințirea apei la Bobotează. Agheasma mică = slujba săvârșită de mai multe ori pe an, în diferite locuri. 2. Slujbă religioasă pentru sfințirea apei. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma.

AIÁSMĂ s. f. v. agheasmă.

AIÁSMĂ s. f. v. agheasmă.

AIÁSMĂ s. f. v. agheasmă.

AIÁSMĂ s. f. v. agheasmă.

ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita).Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica).Et. nec.

ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita).Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica).Et. nec.

AGHEÁSMĂ s. f. (În religia creștină) Apă sfințită. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma.

AGHEÁSMĂ s. f. Apă «sfințită» după ritualul bisericesc. Să ieie agheasmă din vasul sau rîul unde s-au sfințit apa. SBIERA, P. 318. (Popular) Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă, se spune celui care e constrîns să facă ceva. – Variantă: aiásmă (ODOBESCU, S. I 21) s. f.

arată toate definițiile

Intrare: iazmă
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iazmă
  • iazma
plural
  • iezme
  • iezmele
genitiv-dativ singular
  • iezme
  • iezmei
plural
  • iezme
  • iezmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iasmă
  • iasma
plural
  • iasme
  • iasmele
genitiv-dativ singular
  • iasme
  • iasmei
plural
  • iasme
  • iasmelor
vocativ singular
plural
Intrare: agheasmă
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agheasmă
  • agheasma
plural
genitiv-dativ singular
  • aghesme
  • aghesmei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiasmă
  • aiasma
plural
genitiv-dativ singular
  • aiesme
  • aiesmei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iazmă
  • iazma
plural
  • iezme
  • iezmele
genitiv-dativ singular
  • iezme
  • iezmei
plural
  • iezme
  • iezmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iasmă
  • iasma
plural
  • iasme
  • iasmele
genitiv-dativ singular
  • iasme
  • iasmei
plural
  • iasme
  • iasmelor
vocativ singular
plural
Intrare: izmă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izmă
  • izma
plural
  • izme
  • izmele
genitiv-dativ singular
  • izme
  • izmei
plural
  • izme
  • izmelor
vocativ singular
plural
iasmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iazmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ismă
  • isma
plural
  • isme
  • ismele
genitiv-dativ singular
  • isme
  • ismei
plural
  • isme
  • ismelor
vocativ singular
plural

iazmă iasmă

  • 1. popular Arătare urâtă și rea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nălucă vedenie 3 exemple
    exemple
    • Îngrozită a scăpat cuțitul Sîngeros și a tulit-o iazma Lumii vechi, turbată de mînie. BENIUC, V. 41.
      surse: DLRLC
    • Călări pe beznă, ca prin basme, Zăresc un șir grozav de iazme, Ce sînt a iadurilor oaste. MACEDONSKI, O. I 121.
      surse: DLRLC
    • figurat Iazma neîncrederii o urmărea pretutindeni. ODOBESCU, S. I 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Dar stăi că vine încă unul... E cel mai oribil dintre toți! E iazmă spăimîntătoare. GALACTION, O. I 244.
        surse: DLRLC
      • Sta ghemuită ca o momîie în fundul patului... Și să fi dat mult să nu o vezi... o iazmă. M. I. CARAGIALE, C. 128.
        surse: DLRLC

etimologie:

agheasmă aiasmă iasmă iazmă în religia creștină

  • 1. Apă sfințită.
    surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să ieie agheasmă din vasul sau rîul unde s-au sfințit apa. SBIERA, P. 318.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă, se spune celui care e constrâns să facă ceva.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Agheasma mare = slujba pentru sfințirea apei la Bobotează.
      surse: DEX '09
    • 1.3. Agheasma mică = slujba săvârșită de mai multe ori pe an, în diferite locuri.
      surse: DEX '09
  • 2. Slujbă religioasă pentru sfințirea apei.
    surse: DEX '09
  • surse: DEX '98

etimologie:

izmă Mentha piperita iasmă iazmă ismă

  • 1. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic (Mentha piperita).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mentă 2 exemple
    exemple
    • Dacă ți s-o apleca, îți pregătește mămițica un ceai de izmă. PAS, L. I 46.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde izmă deasă, I-am trimis dorul acasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126.
      surse: DLRLC

etimologie: