2 intrări

12 definiții

inat sn [At: ȚICHINDEAL, F. 457 / V: ian~, ien~ / Pl: ~uri / E: srb inat] 1 (Ban; sbm) Invidie. 2 Sfadă. 3 (Îf ianat, ienat) Dușmănie. 5 (Îf ianat, ienat; îlav) Cu ~ Cu dușmănie.

INÁT s. n. (Regional) Necaz, invidie, pizmă. Pentru vreun inat, pentru mînia cea cu totul dobitocească... își pierde viața. ȚICHINDEAL, F. 316. Cine-are inat pe noi! HODOȘ, P. P. 123.

INÁT s. n. (Reg.) Invidie; necaz. – Sb. inat „încăpățânare”.

INÁT s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.

inát (ináturi), s. n. – Invidie, pizmă, ranchiună. – Mr. inate, megl. inat. Sb. inat, din tc. inad „stăruință” (DAR). Numai în Banat. În mr. și megl., direct din tc.

inát n., pl. inuzitat urĭ (turc. [d. ar.] ῾inad, încăpățînare; ngr. ináti, invidie; inat, încăpățînare. V. inacciŭ). Ban. Cĭudă, necaz: cine-are inat pe noĭ, otrăvi-s’ar pînă joĭ (P. P.). – Și ĭanát (Munt.) și ĭenát (Mold.), cĭudă, necaz, inimă rea, regret: a da, a vinde cu ĭanat. Încăpățînare, opunere cu cĭudă. V. tîngă.

inaț sn [At: DR. XI, 78 / Pl: ~e și ~uri / E: in + -aț] (Reg) Teren cultivat cu in.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

inat s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ.

Intrare: inat
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inat inatul
plural inaturi inaturile
genitiv-dativ singular inat inatului
plural inaturi inaturilor
vocativ singular
plural
ianat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ienat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: inaț
inaț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

inat ianat ienat

etimologie: