2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

indemnizare sf [At: ODOBESCU, S. II, 383 / V: (reg) în~ / Pl: ~zări / E: indemniza] 1-2 Despăgubire a cuiva (pentru o pagubă sau) pentru cheltuielile făcute. 3 (Rar) Indemnizație (1).

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație. (Atestat în forma îndemnizare) Însărcinarea de a traduce... din Istoria romană a lui Dione Casiu, în condițiunile de îndemnizare ce sînt prescrise prin deciziunile Societății Academice. ODOBESCU, S. II 383. – Variantă: îndemnizare s. f.

indemnizáre (rar) s. f., g.-d. art. indemnizắrii; pl. indemnizắri

indemnizáre s. f., g.-d. art. indemnizării; pl. indemnizări

INDEMNIZÁRE s. v. indemnizație.

indemniza vt [At: STAMATI, D. / V: în~ / Pzi: ~zez / E: fr indemniser] 1-2 (Jur) A despăgubi pe cineva (pentru o pagubă sau) pentru cheltuielile făcute Si: a desdăuna.

INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

indemnizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 indemnizeáză

indemnizá vb., ind. prez. 1 sg. indemnizéz, 3 sg. și pl. indemnizeáză

INDEMNIZÁ vb. I. tr. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. [< fr. indemniser].

INDEMNIZÁ vb. tr. a despăbugi (pe cineva) de cheltuieli. (< fr. indemniser)

A INDEMNIZÁ ~éz tranz. rar A înzestra cu o indemnizație; a despăgubi. /<fr. indemniser

îndemnizà v. a despăgubi de o pierdere.

îndemnizare f. sumă dată ca despăgubire.

arată toate definițiile

Intrare: indemniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) indemniza indemnizare indemnizat indemnizând singular plural
indemnizea indemnizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) indemnizez (să) indemnizez indemnizam indemnizai indemnizasem
a II-a (tu) indemnizezi (să) indemnizezi indemnizai indemnizași indemnizaseși
a III-a (el, ea) indemnizea (să) indemnizeze indemniza indemniză indemnizase
plural I (noi) indemnizăm (să) indemnizăm indemnizam indemnizarăm indemnizaserăm, indemnizasem*
a II-a (voi) indemnizați (să) indemnizați indemnizați indemnizarăți indemnizaserăți, indemnizaseți*
a III-a (ei, ele) indemnizea (să) indemnizeze indemnizau indemniza indemnizaseră
Intrare: indemnizare
indemnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indemnizare indemnizarea
plural indemnizări indemnizările
genitiv-dativ singular indemnizări indemnizării
plural indemnizări indemnizărilor
vocativ singular
plural
îndemnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îndemnizare îndemnizarea
plural îndemnizări îndemnizările
genitiv-dativ singular îndemnizări îndemnizării
plural îndemnizări îndemnizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

indemnizare îndemnizare

  • 1. rar Indemnizație (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: indemnitate indemnizație un exemplu
    exemple
    • Însărcinarea de a traduce... din Istoria romană a lui Dione Casiu, în condițiunile de îndemnizare ce sînt prescrise prin deciziunile Societății Academice. ODOBESCU, S. II 383.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi indemniza
    surse: DEX '98 DEX '09