2 intrări

20 de definiții

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație. (Atestat în forma îndemnizare) Însărcinarea de a traduce... din Istoria romană a lui Dione Casiu, în condițiunile de îndemnizare ce sînt prescrise prin deciziunile Societății Academice. ODOBESCU, S. II 383. – Variantă: îndemnizare s. f.

indemnizáre (rar) s. f., g.-d. art. indemnizắrii; pl. indemnizắri

indemnizáre s. f., g.-d. art. indemnizării; pl. indemnizări

INDEMNIZÁRE s. v. indemnizație.

INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

indemnizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 indemnizeáză

indemnizá vb., ind. prez. 1 sg. indemnizéz, 3 sg. și pl. indemnizeáză

INDEMNIZÁ vb. I. tr. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. [< fr. indemniser].

INDEMNIZÁ vb. tr. a despăbugi (pe cineva) de cheltuieli. (< fr. indemniser)

A INDEMNIZÁ ~éz tranz. rar A înzestra cu o indemnizație; a despăgubi. /<fr. indemniser

îndemnizà v. a despăgubi de o pierdere.

îndemnizare f. sumă dată ca despăgubire.

*indemnizéz v. tr. (fr. indemniser, d. indemne, lat. indemnis, indemn). Dezdăunez, despăgubesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INDEMNIZARE s. indemnizație, (rar) indemnitate. (A acorda cuiva o ~.)

Intrare: indemniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) indemniza indemnizare indemnizat indemnizând singular plural
indemnizea indemnizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) indemnizez (să) indemnizez indemnizam indemnizai indemnizasem
a II-a (tu) indemnizezi (să) indemnizezi indemnizai indemnizași indemnizaseși
a III-a (el, ea) indemnizea (să) indemnizeze indemniza indemniză indemnizase
plural I (noi) indemnizăm (să) indemnizăm indemnizam indemnizarăm indemnizaserăm, indemnizasem*
a II-a (voi) indemnizați (să) indemnizați indemnizați indemnizarăți indemnizaserăți, indemnizaseți*
a III-a (ei, ele) indemnizea (să) indemnizeze indemnizau indemniza indemnizaseră
Intrare: indemnizare
indemnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indemnizare indemnizarea
plural indemnizări indemnizările
genitiv-dativ singular indemnizări indemnizării
plural indemnizări indemnizărilor
vocativ singular
plural
îndemnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îndemnizare îndemnizarea
plural îndemnizări îndemnizările
genitiv-dativ singular îndemnizări îndemnizării
plural îndemnizări îndemnizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

indemnizare îndemnizare

  • 1. rar Indemnizație (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: indemnitate indemnizație un exemplu
    exemple
    • Însărcinarea de a traduce... din Istoria romană a lui Dione Casiu, în condițiunile de îndemnizare ce sînt prescrise prin deciziunile Societății Academice. ODOBESCU, S. II 383.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi indemniza
    surse: DEX '98 DEX '09