9 definiții pentru insignifianță insignifiență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

insignifianță sf [At: DEX / P: ~fi-an~ / V: ~fien~ / Pl: ~țe / E: fr insignifiance] (Liv) Lipsă de însemnătate.

INSIGNIFIÁNȚĂ, insignifianțe, s. f. (Livr.) Lipsă de însemnătate. [Pr.: -fi-an-.Var.: insignifiénță s. f.] – Din fr. insignifiance.

INSIGNIFIÁNȚĂ, insignifianțe, s. f. (Livr.) Lipsă de însemnătate. [Pr.: -fi-an-.Var.: insignifiénță s. f.] – Din fr. insignifiance.

INSIGNIFIÁNȚĂ s.f. Neînsemnătate. [Pron. -fi-a-, var. insignifiență s.f. / < fr. insignifiance].

INSIGNIFIÁNȚĂ s. f. lipsă de însemnătate; mediocritate. (< fr. insignifiance)

insignifiență sf vz insignifianță

INSIGNIFIÉNȚĂ s. f. v. insignifianță.

INSIGNIFIÉNȚĂ s. f. v. insignifianță.

INSIGNIFIÉNȚĂ s.f. v. insignifianță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insignifiánță (rar) (-fi-an-) s. f., g.-d. art. insignifiánței; pl. insignifiánțe

insignifiánță s. f. (sil. -fi-an-), g.-d. art. insignifiánței; pl. insignifiánțe[1]

  1. Var. insignifiență (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: insignifianță
insignifianță substantiv feminin
  • silabație: -fi-an-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insignifianță
  • insignifianța
plural
  • insignifianțe
  • insignifianțele
genitiv-dativ singular
  • insignifianțe
  • insignifianței
plural
  • insignifianțe
  • insignifianțelor
vocativ singular
plural
insignifiență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insignifiență
  • insignifiența
plural
  • insignifiențe
  • insignifiențele
genitiv-dativ singular
  • insignifiențe
  • insignifienței
plural
  • insignifiențe
  • insignifiențelor
vocativ singular
plural