13 definiții pentru instiga

instiga vt [At: ODOBESCU, S. III, 416 / Pzi: instig, (rar) ~ghez / E: lat instigo, -are, fr instiguer, it instigare] A incita.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A îndemna, a incita, a provoca (la acțiuni dușmănoase, violente). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», «împotriva», «contra») A ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, criminale; a incita. V. întărîta. Întîrzierea plății chiriei peste termenul din contract fusese instigată și convenită de proprietar. ARGHEZI, P. T. 95.

instigá (a ~) vb., ind. prez. 3 instígă

instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg. și pl. instígă

INSTIGÁ vb. a agita, a ațâța, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)

INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].

INSTIGÁ vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare

instigà v. a împinge la ceva rău.

*instíg, a v. tr. (lat. instigo, -áre. V. instinct, stimul). Îndemn la revoltă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INSTIGA vb. a agita, a ațîța, a incita, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)

Intrare: instiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) instiga instigare instigat instigând singular plural
insti instigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) instig (să) instig instigam instigai instigasem
a II-a (tu) instigi (să) instigi instigai instigași instigaseși
a III-a (el, ea) insti (să) instige instiga instigă instigase
plural I (noi) instigăm (să) instigăm instigam instigarăm instigaserăm, instigasem*
a II-a (voi) instigați (să) instigați instigați instigarăți instigaserăți, instigaseți*
a III-a (ei, ele) insti (să) instige instigau instiga instigaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

instiga

etimologie: