13 definiții pentru insular

INSULÁR, -Ă, insulari, -e, adj. Care se află pe o insulă; de insulă, caracteristic unei insule. ♦ (Substantivat) Locuitor al unei insule. – Din fr. insulaire, lat. insularis.

INSULÁR, -Ă, insulari, -e, adj. Care se află pe o insulă; de insulă, caracteristic unei insule. ♦ (Substantivat) Locuitor al unei insule (1). – Din fr. insulaire, lat. insularis.

INSULÁR, -Ă, insulari, -e, adj. Care se află pe o insulă; de insulă, caracteristic unei insule. ♦ (Substantivat) Locuitor al unei insule. Milioane de insulari Ceața și viața o străbat la fel de greu. BOUREANU, S. P. 28.

insulár adj. m., pl. insulári; f. insuláră, pl. insuláre

insulár adj. m., pl. insulári; f. sg. insuláră, pl. insuláre

INSULÁR s., adj. (înv. și pop.) ostrovean.

INSULÁR adj. Caracteristic unei insule; aflat pe o insulă; de (pe o) insulă. // s.m. și f. Locuitor al unei insule. [Cf. fr. insulaire].

INSULÁR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei insule. (< fr. insulaire, lat. insularis)

INSULÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de insule; propriu pentru insule. 2) Care se află pe o insulă; de pe o insulă. /<fr. insulaire, lat. insularis

INSULÁR2 ~i m. Persoană care trăiește pe o insulă; locuitor al unei insule. /<fr. insulaire, lat. insularis

insular a. și m. care locuește într’o insulă.

*insulár, -ă adj. (lat. insularis). De insulă, din insulă: popor insular. Subst. Locuitor din insulă: Englejiĭ îs insularĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INSULÁR s., adj. (înv. și pop.) ostroveán.

Intrare: insular
insular adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular insular insularul insula insulara
plural insulari insularii insulare insularele
genitiv-dativ singular insular insularului insulare insularei
plural insulari insularilor insulare insularelor
vocativ singular
plural