10 definiții pentru intervieva

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. (Rar) A lua un interviu. – Pronunțat: -vi-e-.

intervievá (a ~) (-vi-e-) vb., ind. prez. 3 intervieveáză

intervievá vb. (sil. -vi-e-), ind. prez. 1 sg. intervievéz, 3 sg. și pl. intervieveáză

INTERVIEVÁ vb. I. tr. A lua cuiva un interviu; a intervia. [Pron. -vi-e-. / cf. fr. interviewer].

INTERVIEVÁ vb. tr. a lua cuiva un interviu. (< fr. interviewer)

A INTERVIEVÁ ~éz tranz. A supune unui interviu. [Sil. -vi-e-va] /<fr. interviewer

interviewà v. a avea o întrevedere cu cineva spre a-i cere opiniunea.

*intervievéz v. tr. (d. interviev). Am un interviev cu cineva ca să-ĭ cer părerea: un redactor l-a intervievat pe ministru. – Se scrie și -iewéz.

Intrare: intervieva
  • silabisire: -vi-e-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) intervieva intervievare intervievat intervievând singular plural
intervievea intervievați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) intervievez (să) intervievez intervievam intervievai intervievasem
a II-a (tu) intervievezi (să) intervievezi intervievai intervievași intervievaseși
a III-a (el, ea) intervievea (să) intervieveze intervieva intervievă intervievase
plural I (noi) intervievăm (să) intervievăm intervievam intervievarăm intervievaserăm, intervievasem*
a II-a (voi) intervievați (să) intervievați intervievați intervievarăți intervievaserăți, intervievaseți*
a III-a (ei, ele) intervievea (să) intervieveze intervievau intervieva intervievaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)