2 intrări

11 definiții

JĂCUITÓR, -OÁRE adj. v. jefuitor.

JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

JACUITÓR, -OÁRE adj. v. jefuitor.

JECUITÓR, -OÁRE adj. v. jefuitor.

JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj. Care jefuiește, care pradă, care își însușește averi prin exploatare. – Pronunțat: -fu-i-. – Variante: (învechit) jecuitór, -oáre, jăcuitór, -oáre (DONICI, F. 73), jacuitór, -oáre adj.

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre

jefuitór adj. m., s. m., pl. jefuitóri; f. sg. și pl. jefuitoáre

JEFUITÓR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.) 2. adj. v. prădalnic.

JEFUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care jefuiește; comițător de jafuri. /a jefui + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JEFUITOR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.) 2. adj. prădalnic. (Armată ~.)

Intrare: jefuitor (adj.)
  • silabisire: je-fu-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jefuitor jefuitorul jefuitoare jefuitoarea
plural jefuitori jefuitorii jefuitoare jefuitoarele
genitiv-dativ singular jefuitor jefuitorului jefuitoare jefuitoarei
plural jefuitori jefuitorilor jefuitoare jefuitoarelor
vocativ singular jefuitorule, jefuitoare* jefuitoare, jefuitoareo
plural jefuitorilor jefuitoarelor
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jecuitor jecuitorul jecuitoare jecuitoarea
plural jecuitori jecuitorii jecuitoare jecuitoarele
genitiv-dativ singular jecuitor jecuitorului jecuitoare jecuitoarei
plural jecuitori jecuitorilor jecuitoare jecuitoarelor
vocativ singular jecuitorule, jecuitoare* jecuitoare, jecuitoareo
plural jecuitorilor jecuitoarelor
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jăcuitor jăcuitorul jăcuitoare jăcuitoarea
plural jăcuitori jăcuitorii jăcuitoare jăcuitoarele
genitiv-dativ singular jăcuitor jăcuitorului jăcuitoare jăcuitoarei
plural jăcuitori jăcuitorilor jăcuitoare jăcuitoarelor
vocativ singular jăcuitorule, jăcuitoare* jăcuitoare, jăcuitoareo
plural jăcuitorilor jăcuitoarelor
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jacuitor jacuitorul jacuitoare jacuitoarea
plural jacuitori jacuitorii jacuitoare jacuitoarele
genitiv-dativ singular jacuitor jacuitorului jacuitoare jacuitoarei
plural jacuitori jacuitorilor jacuitoare jacuitoarelor
vocativ singular jacuitorule, jacuitoare* jacuitoare, jacuitoareo
plural jacuitorilor jacuitoarelor
Intrare: jefuitor (s.m.)
  • silabisire: je-fu-i-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jefuitor jefuitorul
plural jefuitori jefuitorii
genitiv-dativ singular jefuitor jefuitorului
plural jefuitori jefuitorilor
vocativ singular jefuitorule, jefuitore
plural jefuitorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jecuitor jecuitorul
plural jecuitori jecuitorii
genitiv-dativ singular jecuitor jecuitorului
plural jecuitori jecuitorilor
vocativ singular jecuitorule, jecuitore
plural jecuitorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jăcuitor jăcuitorul
plural jăcuitori jăcuitorii
genitiv-dativ singular jăcuitor jăcuitorului
plural jăcuitori jăcuitorilor
vocativ singular jăcuitorule, jăcuitore
plural jăcuitorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jacuitor jacuitorul
plural jacuitori jacuitorii
genitiv-dativ singular jacuitor jacuitorului
plural jacuitori jacuitorilor
vocativ singular jacuitorule, jacuitore
plural jacuitorilor
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

jefuitor jefuitoare jacuitoare jacuitor jacuitor jăcuitoare jăcuitor jăcuitor jecuitoare jecuitor jecuitor

etimologie:

  • Jefui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX