3 intrări

jack

  • 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii.
    surse: DEX '09 DN DEX '98
  • 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

jaf

  • 1. Furt săvârșit prin violență.
    exemple
    • Văzînd eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boier să mă jăluiesc. CREANGĂ, A. 159.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face jaf = jefui prăda
      surse: DEX '09 DEX '98 locuțiune verbală
    • 1.2. A lăsa jaf sau a da în (ori de) jaf = a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit.
      exemple
      • Țara... lăsată jaf și măcel bașibuzucilor. ODOBESCU, S. III 408.
        surse: DLRLC
      • Năvăliră în Polonia și deteră în jaf provinciile Volinia și Podolia ! BĂLCESCU, O. II 144.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Faptul de a stoarce averi prin exploatare sau prin manopere frauduloase.
      surse: DLRLC
      • 1.3.1. Niciodată nu se vor șterge din amintirea poporului nostru vremurile întunecate în care jaful trusturilor de peste hotare și al exploatatorilor băștinași se împletea cu menținerea țării în înapoiere economică, cu dezlănțuirea teroarei sălbatice împotriva muncitorilor și țăranilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Lucruri jefuite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX învechit concretizat sinonime: pradă un exemplu
      exemple
      • Se întoarseră la locul luptei spre a culege jaful. BĂLCESCU, O. II 258.
        surse: DLRLC
  • 2. Consum, cheltuială fără măsură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX familiar sinonime: distrugere risipă un exemplu
    exemple
    • A făcut jaf în făină.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată.
      surse: DEX '09 DEX '98 expresie

etimologie:

9 definiții

jac n. Mold. jaf: țaraĭ în jac! AL. [Pol. JAK].

jac n., pl. urĭ (po. žak, jaf, d. mgerm. sack, sac [sackmann, servitor de armată, jăfuitor, de unde ung. zsákmány, jaf, it. saccomanno], d. lat. saccus, sac, de unde și it. sacco, sac, jaf, fr. sac. V. sac, jacă, jăcmănesc). Est. Rar azĭ. Jaf.

JAF s. 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobândă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. v. tâlhărie.

jaf (jáfuri), s. n. – Jaf, prădăciune. – Var. (înv.) jac, jah. It. sacco, prin intermediul mag. zsák (Philippide, Principii, 297; DAR), sau al pol. žak (Cihac, II, 155; Tiktin), cf. jacă. Der. nu este clară, întrucît cuvîntul pol. este rar și cel mag. înseamnă numai „sac”, însă cf. mag. zsákolni „a prăda”. Nu este normală nici alterarea chf, pe care Tiktin încearcă să o explice printr-o veche pronunțare germană cu k aspirat și DAR printr-o încrucișare cu rut. žah „groază”; dar este vorba fără îndoială de o transformare în interiorul limbii rom., deoarece cele trei forme sînt amplu reprezentate: cf. doctordoftor. Der. jăcaș, adj. (înv., jefuitor); jefui, vb. (a prăda), cu var. înv. jecui, jăcui; jefuitor, adj. (care jefuiește); jefuială, s. f. (jaf; stoarcere de impozite); jecmăni (var. jăcmăni), vb. (a jefui, a prăda), din mag. zsákmány „jefuire” ‹ it. saccomanno (Cihac, II, 155; DAR); jecmăn, s. n. (jefuire), deverbal al cuvîntului anterior; jecmăneală, s. f. (jaf; stoarcere de impozite). Jac apare de la începutul sec. XVII, jecmăni de la începutul sec. XVIII.

jaf n. acțiunea de a jăfui și rezultatul ei: pradă, plească. [Tras din jăfuì].

jaf și (vechĭ) jah n., pl. urĭ (d. jac). Jac, prădăciune, jăfuire.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JAC var. la subst. jaf; cf. și subst. jacă „țraistă” (DLR), < msgh. zsák „sac”. l. Jac b. (Dm; C Bog; 16 A III 378); – t. (C Ștef); -u, Nanu (17 B I 262); -ul (17 A II 75). 2. Jăca și Jăcu dobr. (RI XI 205 – 6), pot fi din altă temă: Caracaș Jăcu boier mold. 1641 april 22 (mss Singeorgiu); cf. Jecu fam. 3. Jacută, Gr. (Sur XV 258); Jacotă 1768 (Sucev 148).

JAF s. 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobî́ndă, prădășúg, răpiciúne, răpștíre. (Porniți pe ~.) 2. banditism, gangsterism, tîlhărie, (franțuzism) brigandáj, (înv. și reg.) tîlhărít, (reg.) robălíe, (înv.) tîlhărășúg, tîlhăríre, tîlhărșág, tîlhușág. (Stîrpirea ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

jaf, jafuri s. n. (peior.) 1. marfă de calitate inferioară. 2. aparatură electronică de proveniență dubioasă.

Intrare: Jac
Jac
nume propriu (I3)
Intrare: jack
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jack jackul
plural jackuri jackurile
genitiv-dativ singular jack jackului
plural jackuri jackurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jac jacul
plural jacuri jacurile
genitiv-dativ singular jac jacului
plural jacuri jacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: jaf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jaf jaful
plural jafuri jafurile
genitiv-dativ singular jaf jafului
plural jafuri jafurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jac jacul
plural jacuri jacurile
genitiv-dativ singular jac jacului
plural jacuri jacurilor
vocativ singular
plural

19 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

JAC1, jacuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Scris și: jack.Pr. și: geac] – Din fr., engl. jack.

jac (telef.) s. n., pl. jácuri

Scris și jack - LauraGellner

JAC s.n. (Tehn.) Piesă de legătură la care se leagă firele unui circuit electric pe un singur ax, folosită în centralele telefonice. [Pl. -curi. / < fr. jack, cf. engl. jack-knife].

JAC [GEAC] s. n. 1. dispozitiv în centralele telefonice care permite, prin intermediul unei fișe, stabilirea legăturii între două linii. 2. dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane sau casetofoane. (< fr., engl. jack)

JAC ~uri n. 1) (la telefonia manuală) Piesă care, prin introducerea unei fișe, stabilește legătura între două linii. 2) Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane, casetofoane etc. /<engl. jack

Scris și jack - LauraGellner

JACK1, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

JAF, jafuri, s. n. 1. Acțiunea de a jefui; prădare, devastare, furt însoțit de violență. Văzînd eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boier să mă jăluiesc. CREANGĂ, A. 159. ◊ Expr. Jaf în ciuperci v. ciupercă. (Învechit) A lăsa jaf sau a da în (ori de) jaf = a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit. Țara... lăsată jaf și măcel bașibuzucilor. ODOBESCU, S. III 408. Năvăliră în Polonia și deteră în jaf provinciile Volinia și Podolia ! BĂLCESCU, O. II 144. ♦ Faptul de a stoarce averi prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Niciodată nu se vor șterge din amintirea poporului nostru vremurile întunecate în care jaful trusturilor de peste hotare și al exploatatorilor băștinași se împletea cu menținerea țării în înapoiere economică, cu dezlănțuirea teroarei sălbatice împotriva muncitorilor și țăranilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746. ♦ Risipă (de obicei din avutul altuia). A făcut jaf în făină. 2. (Învechit, cu sens colectiv) Lucruri jefuite, pradă (de război). Se întoarseră la locul luptei spre a culege jaful. BĂLCESCU, O. II 258. – Variantă: (învechit) jac (NEGRUZZI, S. I 169, ALECSANDRI, P. P. 113) s. n.

jack (angl.) [pron. gec] s.n., pl. jackuri [pron. gécuri] (ja-ckuri)

JAF ~uri n. 1) Furt (mare), săvârșit cu violență; prăda; despuiere. 2) Obiect sustras printr-un asemenea act de violență. 3) fam. Cheltuieli mari (pentru ceva), care depășesc cu mult prețul sau cheltuielile reale. /<pol. žak


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.