3 definiții pentru kaiten

KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten].

KÁITEN s. n. Torpilă japoneză (corespondent naval al avionului kamikaze) condusă de un pilot sinucigaș, până la lovirea țintei. (cf. fr. kaiten)

KÁITEN n. Torpilă condusă până la țintă de un pilot, care devine prima ei victimă. /< fr. kaiten

Intrare: kaiten
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular kaiten kaitenul
plural kaitene kaitenele
genitiv-dativ singular kaiten kaitenului
plural kaitene kaitenelor
vocativ singular
plural

kaiten

  • 1. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă.
    surse: DN

etimologie: