O definiție pentru mățui

mățuí, mățuiésc, (reg.) a curăți de mațe.

Intrare: mățui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mățui mățuire mățuit mățuind singular plural
mățuiește mățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mățuiesc (să) mățuiesc mățuiam mățuii mățuisem
a II-a (tu) mățuiești (să) mățuiești mățuiai mățuiși mățuiseși
a III-a (el, ea) mățuiește (să) mățuiască mățuia mățui mățuise
plural I (noi) mățuim (să) mățuim mățuiam mățuirăm mățuiserăm, mățuisem*
a II-a (voi) mățuiți (să) mățuiți mățuiați mățuirăți mățuiserăți, mățuiseți*
a III-a (ei, ele) mățuiesc (să) mățuiască mățuiau mățui mățuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)