2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărturi v [At: (a. 1704) URICARIUL, XXIII, 266/1 / Pzi: ~resc / E: martur] (Îvr; fșa) 1-6 A mărturisi (1-6). 7 A mărturisi (15).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRTURÍ vb. v. adeveri, afirma, arăta, atesta, certifica, confirma, declara, demonstra, dovedi, întări, mărturisi, proba, relata, sprijini, spune, stabili, susține, zice.

mărturi vb. v. ADEVERI. AFIRMA. ARĂTA. ATESTA. CERTIFICA. CONFIRMA. DECLARA. DEMONSTRA. DOVEDI. ÎNTĂRI. MĂRTURISI. PROBA. RELATA. SPRIJINI. SPUNE. STABILI. SUSȚINE. ZICE.

Intrare: mărturire
mărturire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărturire
  • mărturirea
plural
  • mărturiri
  • mărturirile
genitiv-dativ singular
  • mărturiri
  • mărturirii
plural
  • mărturiri
  • mărturirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mărturi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărturi
  • mărturire
  • mărturit
  • mărturitu‑
  • mărturind
  • mărturindu‑
singular plural
  • mărturește
  • mărturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărturesc
(să)
  • mărturesc
  • mărtuream
  • mărturii
  • mărturisem
a II-a (tu)
  • mărturești
(să)
  • mărturești
  • mărtureai
  • mărturiși
  • mărturiseși
a III-a (el, ea)
  • mărturește
(să)
  • mărturească
  • mărturea
  • mărturi
  • mărturise
plural I (noi)
  • mărturim
(să)
  • mărturim
  • mărtuream
  • mărturirăm
  • mărturiserăm
  • mărturisem
a II-a (voi)
  • mărturiți
(să)
  • mărturiți
  • mărtureați
  • mărturirăți
  • mărturiserăți
  • mărturiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărturesc
(să)
  • mărturească
  • mărtureau
  • mărturi
  • mărturiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)