2 intrări

10 definiții

MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. – Et. nec.

MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. – Et. nec.

MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A se mișca greoi, cu pași șovăitori, nesiguri, într-o parte și într-alta; a se clătina. Căpitanul a plecat mătăhăind după ea. SANDU-ALDEA, U. P. 185. Auzind pe cineva cîntînd din urmă, se uită înapoi și cînd colo vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. CREANGĂ, P. 298. 2. Tranz. A clătina, a mișca încoace și încolo. Mătăhăiește în dreapta și-n stînga un țurlui prin care se scurge apa din saca. La TDRG. ◊ Intranz. Prisăcarul aleargă după el [după roi] mătăhăind în sus cu o năframă. La TDRG.

mătăhăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătăhăiésc, imperf. 3 sg. mătăhăiá; conj. prez. 3 să mătăhăiáscă

mătăhăí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. mătăhăiésc, imperf. 3 sg. mătăhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătăhăiáscă

MĂTĂHĂÍ vb. v. agita, clătina, fâlfâi, flutura, împletici, șovăi.

A MĂTĂHĂÍ ~iésc intranz. pop. A se mișca dintr-o parte în alta; a se clătina; a se bălăbăni. * ~ din mână a face semn cu mâna. /Orig. nec.

mătăhăì v. Mold. a bănănăi: vede un ostaș mătăhăind pe drum CR. [Cf. matahală].

mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mătăhăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎMPLETICI. ȘOVĂI.

Intrare: mătăhăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mătăhăi mătăhăire mătăhăit mătăhăind singular plural
mătăhăiește mătăhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mătăhăiesc (să) mătăhăiesc mătăhăiam mătăhăii mătăhăisem
a II-a (tu) mătăhăiești (să) mătăhăiești mătăhăiai mătăhăiși mătăhăiseși
a III-a (el, ea) mătăhăiește (să) mătăhăiască mătăhăia mătăhăi mătăhăise
plural I (noi) mătăhăim (să) mătăhăim mătăhăiam mătăhăirăm mătăhăiserăm, mătăhăisem*
a II-a (voi) mătăhăiți (să) mătăhăiți mătăhăiați mătăhăirăți mătăhăiserăți, mătăhăiseți*
a III-a (ei, ele) mătăhăiesc (să) mătăhăiască mătăhăiau mătăhăi mătăhăiseră
Intrare: mătăhăit
mătăhăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mătăhăit mătăhăitul mătăhăi mătăhăita
plural mătăhăiți mătăhăiții mătăhăite mătăhăitele
genitiv-dativ singular mătăhăit mătăhăitului mătăhăite mătăhăitei
plural mătăhăiți mătăhăiților mătăhăite mătăhăitelor
vocativ singular
plural
mătăhăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mătăhăire mătăhăirea
plural mătăhăiri mătăhăirile
genitiv-dativ singular mătăhăiri mătăhăirii
plural mătăhăiri mătăhăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)