15 definiții pentru mezat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mezat sn [At: IST. Ț. R. 127 / V: (rar) miz~ / Pl: ~uri / E: tc mezat] 1-2 Vânzare publică (a bunurilor unui datornic) Si: licitație. 3 (Înv; îs) Sultan ~ Licitație specială care avea loc în divanul țării. 4 (Îe) A scoate (sau, înv, a striga) Ia (sau, înv, în) ~ A pune la licitație bunuri, pentru acoperirea unor datorii. 5 (Pfm; îae) A vinde bunurile cuiva, prin înșelătorie, la prețuri foarte mici.

MEZÁT, mezaturi, s. n. (Pop.) Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat.

MEZÁT, mezaturi, s. n. Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat.

MEZÁT s. n. (Astăzi rar) Vînzare publică a bunurilor unui datornic; licitație. Tobele băteau ca la mezat. ANGHEL-IOSIF, C. L. 97. Avea, în adevăr, o astfel de țigaretă, cumpărată ieftin de la un mezat. HOGAȘ, DR. II 8. Cînd sosi ziua mezatului, piața Ocîrmuirii înfățoșa un tablou vrednic de cele mai crunte vremi a barbariei. ALECSANDRI, C. 77. ◊ Expr. A scoate (sau a vinde) la mezat = a vinde (ceva) la licitație. Urloi scotea la mezat în uliță boarfele oamenilor în nevoi. I. BOTEZ, ȘC. 62.

MEZÁT ~uri n. Vânzare publică a unor bunuri materiale, ce revin persoanei care oferă cel mai înalt preț; licitație. * A scoate la ~ a pune la licitație. /<turc. mezat

mezat n. vânzare pubică, licitațiune: i s’a scos averea la mezat AL. [Turc. MEZAT].

mezát n., pl. urĭ (turc. mezat, d. ar. mezad; ngr. mezáti, bg. sîrb. mezat). Licitațiune, vînzare publică a averiĭ unuĭ datornic: a vinde la mezat (a bate la darabană). V. sultan.

sultan-mezat n. mezat domnesc care se ținea în Divanul țării (numit și cochii-vechi): moșia Postelnicului pe care a cumpărăt-o dela sultan-mezat FIL. [V. mezat].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mezát (pop.) s. n., pl. mezáturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEZAT s. (JUR.) licitație, (înv., în Mold. și Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mezát (mezáturi), s. n. – Licitație publică. Tc. mezat, din arab. mezād (Șeineanu, II, 258; Lokotsch 1454; Ronzevalle 160), cf. ngr. μεζάτι, bg. mezat.

Intrare: mezat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezat
  • mezatul
  • mezatu‑
plural
  • mezaturi
  • mezaturile
genitiv-dativ singular
  • mezat
  • mezatului
plural
  • mezaturi
  • mezaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)