2 intrări

18 definiții

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.

MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.

MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIORLĂÍ, pers. 3 miorlăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pisici) A scoate miorlăituri; a mieuna. Se aud prin casă o mulțime de glasuri cari de cari mai uricioase: unele miorlăiau ca mița, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. La casa cu multe fete, Miorlăie pisicile de sete. PĂSCULESCU, E. P. 110. Să te duci... Unde cocoș Nu cîntă, Unde vacă Nu zbiară, Unde pisică Nu miorlăie. TEODORESCU, P. P. 368. 2. (Despre oameni, cu sens depreciativ) A vorbi, a cînta sau a plînge cu glas subțire și tînguitor. (Refl.) Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc. REBREANU, R. II 31. – Pronunțat: mior-. – Variante: mierlăí (ODOBESCU, S. III 42, ȘEZ. XII 147), miorlîí (MACEDONSKI, O. III 31) vb. IV.

MIORLÎÍ vb. IV v. miorlăi.

miorlăí (a ~) vb., ind. prez. 3 miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá; conj. prez. 3 să miórlăie

miorlăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá

MIORLĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, smiorcăi.

A MIORLĂÍ miórlăi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se smiorcăi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subțire și tânguitor. /Din miorlau

A SE MIORLĂÍ mă miórlăi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă. /Din miorlau

miorlăì v. 1. a miauna; 2. (ironic) a geme. [Onomatopee].

mĭórlăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. mĭorlaŭ). Mĭeun, fac mĭorlaŭ: motanu mĭorlăĭe. Fig. Cer cu voce umilă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIORLĂI vb. a mieuna, (reg.) a miorțăi.

miorlăi vb. v. MIORCĂI. PLÎNGE. SMIORCĂI.

Intrare: miorlăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) miorlăi miorlăire miorlăit miorlăind singular plural
miorlăie miorlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) miorlăi (să) miorlăi miorlăiam miorlăii miorlăisem
a II-a (tu) miorlăi (să) miorlăi miorlăiai miorlăiși miorlăiseși
a III-a (el, ea) miorlăie (să) miorlăie miorlăia miorlăi miorlăise
plural I (noi) miorlăim (să) miorlăim miorlăiam miorlăirăm miorlăiserăm, miorlăisem*
a II-a (voi) miorlăiți (să) miorlăiți miorlăiați miorlăirăți miorlăiserăți, miorlăiseți*
a III-a (ei, ele) miorlăie (să) miorlăie miorlăiau miorlăi miorlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mierlăi mierlăire mierlăit mierlăind singular plural
mierlăie mierlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mierlăi (să) mierlăi mierlăiam mierlăii mierlăisem
a II-a (tu) mierlăi (să) mierlăi mierlăiai mierlăiși mierlăiseși
a III-a (el, ea) mierlăie (să) mierlăie mierlăia mierlăi mierlăise
plural I (noi) mierlăim (să) mierlăim mierlăiam mierlăirăm mierlăiserăm, mierlăisem*
a II-a (voi) mierlăiți (să) mierlăiți mierlăiați mierlăirăți mierlăiserăți, mierlăiseți*
a III-a (ei, ele) mierlăie (să) mierlăie mierlăiau mierlăi mierlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) miorlâi miorlâire miorlâit miorlâind singular plural
miorlâie miorlâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) miorlâi (să) miorlâi miorlâiam miorlâii miorlâisem
a II-a (tu) miorlâi (să) miorlâi miorlâiai miorlâiși miorlâiseși
a III-a (el, ea) miorlâie (să) miorlâie miorlâia miorlâi miorlâise
plural I (noi) miorlâim (să) miorlâim miorlâiam miorlâirăm miorlâiserăm, miorlâisem*
a II-a (voi) miorlâiți (să) miorlâiți miorlâiați miorlâirăți miorlâiserăți, miorlâiseți*
a III-a (ei, ele) miorlâie (să) miorlâie miorlâiau miorlâi miorlâiseră
Intrare: mierlăire
mierlăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mierlăire mierlăirea
plural mierlăiri mierlăirile
genitiv-dativ singular mierlăiri mierlăirii
plural mierlăiri mierlăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)