O definiție pentru mireazmă

mireázmă n., pl. ezme (ngr. [și vgr.] myrisma, de unde și vsl. mirizma. V. mir 2 și miros). Parfum, miros plăcut, aromă, miroznă. Substanță aromatică. – Vechĭ și -ézmă și -ízmă.

Intrare: mireazmă
mireazmă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.