3 intrări

12 definiții

MISCHÍE s. f. v. mischiu.

mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă.

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.

MISCHÍU s. m. (Învechit) Oțel tare din care se fac de obicei tocile sau amnare. Paloș din teacă scotea Și la mischiu că-l trăgea. PĂSCULESCU, L. P. 267. – Variantă: mischíe (PĂSCULESCU, L. P. 218, ȘEZ. VII 60) s. f.

mischíu2 (înv., reg.) s. n., art. mischíul

mischíu1 (înv., reg.) adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi

mischíu adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi

mischíu s. n., art. mischíul

mischiu n. Mold. oțel magnetizat: amnar de mischiu. [Vechiu-rom. meschiu = turc. MYSKAL].

mischíŭ și meschíŭ n. (turc. myskal, o unealtă de netezit metalele prețioase). Vechĭ. Oțel. – Și miscắŭ și muscắŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: mischiu
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mischiu mischiul mischie mischia
plural mischii mischiii mischii mischiile
genitiv-dativ singular mischiu mischiului mischii mischiei
plural mischii mischiilor mischii mischiilor
vocativ singular
plural
Intrare: mischie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mischie mischia
plural mischii mischiile
genitiv-dativ singular mischii mischiei
plural mischii mischiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Mischie
Mischie nume propriu
nume propriu (I3)