12 definiții pentru moimiță momiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moimiță sf [At: CANTEMIR, IST. 49 / V: mom~, (înv) ~mâță / Pl: ~țe / E: moimă1 + -iță] 1 (Îvr) Maimuță (1).

MOIMÍȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momíță s. f.] – Moimă + suf. -iță.

MOIMÍȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momíță s. f.] – Moimă + suf. -iță.

moimă2 sf [At: VAIDA / Pl: ~me / E: nct] (Reg) Umflătură dureroasă, mai ales la gât sau la subsuori Si: (reg) bolfă, boșoalcă, uimă Vz maimucă.

momiță2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Nob) Momeală (1). 2 (Îe) A umbla cu chichițe și -țe A înșela.

MOMÍȚĂ2 s. f. v. moimiță.

MOMÍȚĂ3 s. f. v. moimiță.

MOMÍȚĂ1 s. f. v. maimuță.

momiță f. Mold. maimuță: vr’o momiță sau vr’un urs AL. [Vechiu-rom. moimiță, diminutiv din moimă, maimuță = ung. MAJOM].

móĭmă, moĭmî́ță, V. maĭmuță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moimíță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimíței; pl. moimíțe

moimíță s. f. (sil. moi-), g.-d. art. moimíței; pl. moimíțe

Intrare: moimiță
moimiță substantiv feminin
  • silabație: moi-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moimiță
  • moimița
plural
  • moimițe
  • moimițele
genitiv-dativ singular
  • moimițe
  • moimiței
plural
  • moimițe
  • moimițelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momiță
  • momița
plural
  • momițe
  • momițele
genitiv-dativ singular
  • momițe
  • momiței
plural
  • momițe
  • momițelor
vocativ singular
plural

moimiță momiță

etimologie:

  • Moimă + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98