O definiție pentru molătău

molătắu, molătắi, s.m. (reg.) bleg, nătâng.

Intrare: molătău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular molătău molătăul
plural molătăi molătăii
genitiv-dativ singular molătău molătăului
plural molătăi molătăilor
vocativ singular
plural