2 definiții pentru monotipic

monotípic adj. m., pl. monotípici; f. sg. monotípică, pl. monotípice

MONOTÍPIC, -Ă, monotípici, -e, adj. (Biol.) Cu o singură specie. (< fr. monotypique)

Intrare: monotipic
monotipic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monotipic monotipicul monotipică monotipica
plural monotipici monotipicii monotipice monotipicele
genitiv-dativ singular monotipic monotipicului monotipice monotipicei
plural monotipici monotipicilor monotipice monotipicelor
vocativ singular
plural