12 definiții pentru mortăciune

MORTĂCIÚNE, mortăciuni, s. f. Stârv, hoit, leș de animale și de păsări; p. ext. cadavru. ♦ Fig. Ființă foarte slabă, lipsită de energie și de sănătate. – Lat. morticina.

MORTĂCIÚNE, mortăciuni, s. f. Stârv, hoit, leș de animale și de păsări; p. ext. cadavru. ♦ Fig. Ființă foarte slabă, lipsită de energie și de sănătate. – Lat. morticina.

MORTĂCIÚNE, mortăciuni, s. f. 1. Stîrv, hoit de animale și păsări. Aruncîndu-i și mortăciunea acestuia și a calidui său sub pod, se puse iarăși de a se odihni. ISPIRESCU, E. 222. [Vulturii] se răped la stîrvuri și se îmbuibă cu mortăciuni. ODOBESCU, S. III 16. 2. Fig. Ființă foarte slabă care abia se mai ține pe picioare, care este lipsită de putere și energie. O mortăciune de cal.Am să merg eu, ai să mergi dumneata, au să meargă dumnealor, că nu sîntem mortăciuni. D. ZAMFIRESCU, R. 26.

mortăciúne s. f., g.-d. art. mortăciúnii; pl. mortăciúni

mortăciúne s. f., g.-d. art. mortăciúnii; pl. mortăciúni

MORTĂCIÚNE s. 1. cadavru, corp, hoit, leș, stârv, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.) 2. căzătură, pieritură. (O ~ de cal.)

mortăciúne (mortăciúni), s. f. – Cadavru, leș. – Var. înv. mortăciună. Mr. murtuțină, megl. murtăciuni. Lat. mortĭcῑna (Pușcariu 1111; Candrea-Dens., 1177; REW 5694), cf. calabr. mortecinu, sp. mortecina, port. mortezinho. Cf. mort, moarte.

MORTĂCIÚNE ~i f. 1) Animal mort; stârv. 2) fig. Ființă lipsită de vlagă, de energie și de sănătate. /<lat. morticina

mortăciune f. corp de animal mort: hoit, stârv. [Și mortăcină = lat. MORTICINA].

mortăcĭúne f. (lat. mortĭcinus, de cadavru, mortĭcina [sub-înț. caro, carne], cadavru, infl. de suf. -cĭune. Există și rus. mertvečina, mortăcĭune). Hoĭt, stîrv, cadavru de animal: vulturiĭ mănîncă mortăcĭunĭ. – Și -cínă și -cĭúnă. Vechĭ și ca adj. carne mortăcină.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MORTĂCIUNE s. 1. cadavru, corp, hoit, leș, stîrv, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.) 2. căzătură, pieritură. (O ~ de cal.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

mortăciune, mortăciuni s. f. (intl.) asasinat.

Intrare: mortăciune
mortăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mortăciune mortăciunea
plural mortăciuni mortăciunile
genitiv-dativ singular mortăciuni mortăciunii
plural mortăciuni mortăciunilor
vocativ singular
plural