2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împaiat, ~ă a vz împăiat1

împăia2 vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: în- + pai, după fr empailler] A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia un aspect asemănător cu cel natural.

împăia1 vri [At: GIUGLEA, C. 19 / Pzi: ~iez / E: ml *impalliare ] 1-2 A crește oilor lână nouă, scurtă și moale, primăvara.

împăiat2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 52 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împăia2] (D. animale) A cărui piele a fost jupuită și umplută cu paie pentru a-i da un aspect asemănător cu cel natural.

împăiat1, ~ă a [At: MARIAN, ap. DA ms / V: (reg) ~pai~, ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împăia1] 1 (D. oi) Cu lână nouă. 2 (D. lână) Care nu se desprinde. 3 (Fig; d. om; îla) Cu barba ~ă Căruia începe să îi crească barbă.

ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler).

ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler).

ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.

ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.

ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea unui animal jupuit, pentru a obține înfățișarea unui animal viu.

ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele a fost jupuită și apoi umplută cu paie, pentru a da impresia de animal viu. În capul de sus al scării, un urs împăiat ține în labele lui mari o scrumieră. STANCU, U.R.S.S. 42. Se opri încîntat în sala în care era așezat frumos, pe mese, materialul didactic cu care fusese înzestrată școala: globuri pămîntești, instrumente inginerești... animale împăiate, un schelet. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Mă apropiam cu gîndul sfiicios, tremurînd, d-acea vestită școală, ca de un urs împăiat, gata să fug. DELAVRANCEA, H. T. 86.

A ÎMPĂIÁ ~iéz tranz. (pielea jupuită de pe un animal sau de pe o pasăre) A umple cu paie (pentru a-i reda forma specimenului viu). ~ un vultur. /în + pai

împăià v. a prepara animale moarte așa ca să le dea aparența vieții. [Lit. a le pune în paie].

împăĭéz v. tr. (d. paĭe). Umplu cu paĭe orĭ cu alt-ceva, cum se face cu animalele moarte ca să se conserve: a împăĭa un lup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 împăiéze; ger. împăínd

împăiá vb., ind. prez. 1 sg. împăiéz, 3 sg. și pl. împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. împăiéze; ger. împăínd

împăia (ind. prez. 3 sg. și pl. împăiază, 1 pl. împăiem)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂIÁ vb. (rar) a prepara. (A ~ un animal.)

ÎMPĂIA vb. (rar) a prepara. (A ~ un animal.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împăiá, pers. 3 sg. împăiază, vb. I refl. (reg.; despre oi) primăvara oile se împăiază = le cresc sub firele vechi de lână alte fire noi (pai); a năpârli.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împăia, împăiez v. t. (intl.) a ucide.

Intrare: împăia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăiere
  • ‑mpăiere
  • împăiat
  • ‑mpăiat
  • împăiatu‑
  • ‑mpăiatu‑
  • împăind
  • ‑mpăind
  • împăindu‑
  • ‑mpăindu‑
singular plural
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăiați
  • ‑mpăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăiez
  • ‑mpăiez
(să)
  • împăiez
  • ‑mpăiez
  • împăiam
  • ‑mpăiam
  • împăiai
  • ‑mpăiai
  • împăiasem
  • ‑mpăiasem
a II-a (tu)
  • împăiezi
  • ‑mpăiezi
(să)
  • împăiezi
  • ‑mpăiezi
  • împăiai
  • ‑mpăiai
  • împăiași
  • ‑mpăiași
  • împăiaseși
  • ‑mpăiaseși
a III-a (el, ea)
  • împăia
  • ‑mpăia
(să)
  • împăieze
  • ‑mpăieze
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăie
  • ‑mpăie
  • împăiase
  • ‑mpăiase
plural I (noi)
  • împăiem
  • ‑mpăiem
(să)
  • împăiem
  • ‑mpăiem
  • împăiam
  • ‑mpăiam
  • împăiarăm
  • ‑mpăiarăm
  • împăiaserăm
  • ‑mpăiaserăm
  • împăiasem
  • ‑mpăiasem
a II-a (voi)
  • împăiați
  • ‑mpăiați
(să)
  • împăiați
  • ‑mpăiați
  • împăiați
  • ‑mpăiați
  • împăiarăți
  • ‑mpăiarăți
  • împăiaserăți
  • ‑mpăiaserăți
  • împăiaseți
  • ‑mpăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • împăia
  • ‑mpăia
(să)
  • împăieze
  • ‑mpăieze
  • împăiau
  • ‑mpăiau
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăiaseră
  • ‑mpăiaseră
Intrare: împăiat
împăiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiat
  • ‑mpăiat
  • împăiatul
  • împăiatu‑
  • ‑mpăiatul
  • ‑mpăiatu‑
  • împăia
  • ‑mpăia
  • împăiata
  • ‑mpăiata
plural
  • împăiați
  • ‑mpăiați
  • împăiații
  • ‑mpăiații
  • împăiate
  • ‑mpăiate
  • împăiatele
  • ‑mpăiatele
genitiv-dativ singular
  • împăiat
  • ‑mpăiat
  • împăiatului
  • ‑mpăiatului
  • împăiate
  • ‑mpăiate
  • împăiatei
  • ‑mpăiatei
plural
  • împăiați
  • ‑mpăiați
  • împăiaților
  • ‑mpăiaților
  • împăiate
  • ‑mpăiate
  • împăiatelor
  • ‑mpăiatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăia împăiat împăiere

  • 1. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

împăiat

  • 1. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • În capul de sus al scării, un urs împăiat ține în labele lui mari o scrumieră. STANCU, U.R.S.S. 42.
      surse: DLRLC
    • Se opri încîntat în sala în care era așezat frumos, pe mese, materialul didactic cu care fusese înzestrată școala: globuri pămîntești, instrumente inginerești... animale împăiate, un schelet. CAMIL PETRESCU, O. I 193.
      surse: DLRLC
    • Mă apropiam cu gîndul sfiicios, tremurînd, d-acea vestită școală, ca de un urs împăiat, gata să fug. DELAVRANCEA, H. T. 86.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împăia
    surse: DEX '98 DEX '09