3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mustar2 sn vz muștar

mustar1 [At: TDRG / E: must + -ar] 1 sm (Rar) Vânzător de must (1). 2 s (Reg) Must (17).

MUSTÁR, mustari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde must. – Din must + suf. -ar.

mustár m. Vînzător de must.

muștar [At: CORESI, TETR. 29 / V: must~, ~șdari, (reg) ~șitar, (înv) ~i, ~iu, ~teri / Pl: (rar) ~uri, ~e / E: mg mustár] 1 sn (Șîc ~-alb, ~-bun) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu tulpina înaltă de 30-60 cm, cu fructul galben acoperit cu peri albi și cu semințe de culoare albă-gălbuie până la galbenă închis Si: (reg) rapiță-albă, rapiță-de-muștar (Brassica alba). 2 sn (Șîc ~-negru, ~-de-câmp) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor cu tulpina înaltă de 100-150 cm și cu semințe de culoare brună-roșiatică sau aproape neagră Si: (reg) rapiță-de-muștar (Brassica nigra). 3 sn (Șîc ~-sălbatic, ~-de-câmp) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu florile galbene, cu fructele silicve Si: (reg) hrenoasă, rapiță-de-câmp, rapiță-sălbatică (Brassica sinapis). 4 sn (Șîc ~-alb-sălbatic) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu frunzele verzi-albăstrui pe partea inferioară, cu flori galbene dispuse în racem (Brassica elongata). 5-8 sn Sămânță a muștarului (1-4), cu gust și miros înțepător, utilizată, sub formă de făină, la prepararea unui condiment picant sau la cataplasme contra durerilor nevralgice. 9 sn Condiment sub formă de pastă moale, de obicei de culoare galbenă-verzuie, preparat din semințe de muștar (1-4) cu diferite ingrediente. 10 sn (Fam; îe) A(-i) veni cuiva ~ul Ia nas sau a-i ieși ~ul pe nas, a-i sări ~ul A se supăra, a se înfuria foarte tare. 11 sn (Fam; arg; îae) A-i curge sânge din nas. 12 sn (Fam; arg) Sânge. 13 sn (Bot; reg; îc) ~ul-stâncilor Mirodea (Hesperis alpina). 14 sn (Bot; reg; îc) ~-de-baltă Rapiță-sălbatică (Sissimbrium palustre). 15 sn (Reg) Mâncare gătită din usturoi pisat amestecat cu apă, oțet și sare. 16-17 sn, ain (Culoare) galben-verzui.

muștăr sn vz mustră1

MUȘTÁR (1) s. m., (2, 3) s. n., (4) muștaruri, s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. Sămânța muștarului (1), folosită la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. 4. S. n. (La pl.) Diferite sorturi de muștar (3). – Din magh. mustár.

MUȘTÁR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Sămânța muștarului (1), întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. – Din magh. mustár.

MUȘTÁR s. n. 1. Nume dat mai multor plante din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și semințe mici, rotunde, de culoare galbenă sau castanie (Sinapia; Brassica). Rădăcina de muștar, fiartă în vin, se bea dimineața și sara. ȘEZ. XV 89. 2. Sămînța uneia dintre speciile plantei descrise mai sus (Sinapis alba), întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau, în medicină, ca vezicant; condiment, sub formă de pastă moale de culoare galben-verzuie, preparat din această sămînță. Deși se crede iute ca muștarul, bine l-o poreclit cine i-o zis Nalbă. ALECSANDRI, T. I 338. ◊ Expr. (Familiar) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra, a se aprinde.

MUȘTÁR n. 1) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu tulpina ramificată, cu flori galbene și semințe mici, rotunde, roșiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semințele acestei plante, folosite în alimentație și în medicină. 3) Pastă de culoare galbenă-verzuie preparată din aceste semințe și folosită în alimentație în calitate de condiment. * A-i sări cuiva ~ul a fi cuprins de mânie; a se enerva. /<ung. muștár

muștar n. 1. plantă din ale cării semințe se fac sinapisme (Brassica alba): cu făină de muștar se fac băi de picioare; 2. condiment de un gust foarte tare, preparat din semințe de muștar cu must sau oțet. [Derivat din must, printr’un intermediar unguresc].

muștár m. (ung. mustár, sîrb. muštarda, d. it. pv. cat. pg. mostarda, sp. mostaza, d. mosto, must; fr. moûtarde, germ. mostrich, pol. musztarda, ngr. mustárda). O plantă erbacee cruciferă (sinápis [orĭ brássica] alba) care produce păstărĭ și dintr’ale căreĭ semințe se prepară condimentu numit tot „muștar”. S. n., pl. urĭ. Un condiment cam ardeĭat de aspectu uneĭ paste galbene făcut din semințe de muștar alb saŭ și de hardal. (De la condiment numele a trecut asupra planteĭ). Din semințele de muștar negru se fac sinapizme foarte usturătoare. V. gorciță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muștár2 (condiment) s. n., (sorturi) pl. muștáruri

muștár (condiment) s. n., (sorturi) pl. muștáruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUȘTÁR s. (BOT.) 1. (Brassica sinapis) (reg.) hrenoasă, rapiță de câmp, rapiță sălbatică. 2. (Sinapis sau Brassica alba) (reg.) rapiță albă. 3. (Sinapis sau Brassica nigra) (reg.) rapiță de muștar. 4. muștar de câmp (Sinapis arvensis) = ridichioară.

MUȘTARUL-STÂNCILOR s. v. mirodea.

RAPIȚĂ DE MUȘTÁR s. v. muștar.

MUȘTAR s. (BOT.) 1. (Brassica sinapis) (reg.) hrenoasă, rapiță de cîmp, rapiță sălbatică. 2. (Sinapis sau Brassica alba) (reg.) rapiță albă. 3. (Sinapis sau Brassica nigra) (reg.) rapiță de muștar. 4. muștar de cîmp (Sinapis arvensis) = ridichioară.[1]

  1. În original, tipărit greșit: sinapis arvesis. LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: mustar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustar
  • mustarul
  • mustaru‑
plural
  • mustari
  • mustarii
genitiv-dativ singular
  • mustar
  • mustarului
plural
  • mustari
  • mustarilor
vocativ singular
plural
Intrare: muștar
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștar
  • muștarul
  • muștaru‑
plural
  • muștaruri
  • muștarurile
genitiv-dativ singular
  • muștar
  • muștarului
plural
  • muștaruri
  • muștarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: muștăr
muștăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)