Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încazarma vt [At: DA ms / Pzi: ~mez / E: în- + cazarmă] 1 (C. i. soldați, trupe, colectivități uname) A instala în cazarmă. 2 (C. i. soldați, trupe, colectivități umane) A reține în cazarmă. 3 (C. i. instituții) A transforma în cazarmă.
încazarmare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: încazarma] 1 (D. soldați, trupe, colectivități umane) Instalare în cazarmă. 2 (D. soldați, trupe, colectivități umane) Reținere în cazarmă. 3 (D. instituții) Transformare în cazarmă.
ÎNCAZARMÁ, încazarmez, vb. I. Tranz. A instala ostașii în cazarmă; a reține ostașii ziua și noaptea în cazarmă. – În + cazarmă.
ÎNCAZARMÁ, încazarmez, vb. I. Tranz. A instala ostașii în cazarmă; a reține ostașii ziua și noaptea în cazarmă. – În + cazarmă.
ÎNCAZARMÁRE s. f. Acțiunea de a încazarma. – V. încazarma.
ÎNCAZARMÁRE s. f. Acțiunea de a încazarma. – V. încazarma.
ÎNCAZARMÁ, încazarmez, vb. I. Tranz. (Cu privire la ostași) A așeza, a repartiza în cazarmă. ♦ A reține ziua și noaptea în cazarmă.
ÎNCAZARMÁRE s. f. Acțiunea de a încazarma.
ÎNCAZARMÁ vb. I. tr. A stabili ostașii în cazarmă. ♦ A reține, a consemna ostașii în cazarmă ziua și noaptea. [Cf. fr. encaserner].
ÎNCAZARMÁRE s.f. Acțiunea de a încazarma și rezultatul ei. [< încazarma].
ÎNCAZARMÁ vb. tr. a stabili ostașii în cazarmă. ◊ a consemna în cazarmă. (după fr. encaserner)
A ÎNCAZARMÁ ~éz tranz. (unități militare sau militari) 1) A instala în cazarmă. 2) A reține în cazarmă (pentru un timp îndelungat). /în + cazarmă
încazarmà v. a pune în cazarmă.
încazarméz v. tr. Așez, pun trupele în cazarmă.
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
încazarmá (a ~) vb., ind. prez. 3 încazarmeáză
încazarmáre s. f., g.-d. art. încazarmắrii
încazarmá vb., ind. prez. 1 sg. încazarméz, 3 sg. și pl. încazarmeáză
încazarmáre s. f., g.-d. art. încazarmării
încazarmez.
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |