3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

celuí [At: PALIA (1582), ap. GCR 51 / P: ~lu-i / Pzi: ~ésc / E: mg csalni] (Reg) 1-2 vtr A (se) înșela. 3 vr A constata că a fost înșelat Si: a se încelui (3). A vt A decepționa.

încelui [At: DA ms / P: ~lu-i / Pzi: ~esc / E: în- + celui] (Înv) 1-2 vtr A (se) înșela. 3 vt A decepționa. 4 vr A constata că a fost înșelat.

CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni.

CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni.

CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înșela, a amăgi. Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii... D-a mințit și n-a venit, Doamne, rău-m-a celuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97. ◊ Refl. Cum mă culc, cum te visez! Pun mîna, nu le găsesc... Doamne, cum mă celuiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16. ♦ A ademeni, a momi. Pe mine m-a celuit de la părinți, cînd eram numai de trei ani. RETEGANUL, P. I 35. – Variantă: înceluí (RETEGANUL, P. III 40) vb. IV.

CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Magh. csalni.

celuĭésc și înceluĭésc v. tr. (ung. csalni, a înșela. V. cealăŭ, celăușag). Vechĭ. Azĭ Trans. Înșel. Seduc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

celuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiésc, imperf. 3 sg. celuiá; conj. prez. 3 să celuiáscă

celuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiésc, imperf. 3 sg. celuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. celuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CELUÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

celui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

celuí (-uésc, celuít), vb. – (Trans. și Mold.) A înșela, a momi. – Var. încelui. Mag. csalni (Cihac, II, 488; Berneker 135); cf. sb. čalovati, rut. čaljovaty.Der. (în)celuitor, adj. (înșelător); (în)celuială, s. f. (înșelăciune, fraudă); celuitură, s. f. (înșelăciune); cel(u)șag, celșug, s. n. (înșelăciune). Aceleiași rădăcini îi aparțin ciolă, s. f. (Trans. de Nord, înșelăciune, capcană), din mag. csal; ciolar, adj. (șarlatan, trișor); cealău, s. m. (Trans., șarlatan, trișor), din mag. csaló.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

celuí, celuiesc, vb. tranz. – (reg.) A înșela, a momi. – Din magh. csalni „a înșela, a amăgi” (Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).

celuí, celuiesc, vb. – A înșela, a momi. – Din magh. csalni.

Intrare: celui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • celui
  • celuire
  • celuit
  • celuitu‑
  • celuind
  • celuindu‑
singular plural
  • celuiește
  • celuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • celuiesc
(să)
  • celuiesc
  • celuiam
  • celuii
  • celuisem
a II-a (tu)
  • celuiești
(să)
  • celuiești
  • celuiai
  • celuiși
  • celuiseși
a III-a (el, ea)
  • celuiește
(să)
  • celuiască
  • celuia
  • celui
  • celuise
plural I (noi)
  • celuim
(să)
  • celuim
  • celuiam
  • celuirăm
  • celuiserăm
  • celuisem
a II-a (voi)
  • celuiți
(să)
  • celuiți
  • celuiați
  • celuirăți
  • celuiserăți
  • celuiseți
a III-a (ei, ele)
  • celuiesc
(să)
  • celuiască
  • celuiau
  • celui
  • celuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluire
  • ‑nceluire
  • înceluit
  • ‑nceluit
  • înceluitu‑
  • ‑nceluitu‑
  • înceluind
  • ‑nceluind
  • înceluindu‑
  • ‑nceluindu‑
singular plural
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluii
  • ‑nceluii
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (tu)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
(să)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
  • înceluiai
  • ‑nceluiai
  • înceluiși
  • ‑nceluiși
  • înceluiseși
  • ‑nceluiseși
a III-a (el, ea)
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluia
  • ‑nceluia
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluise
  • ‑nceluise
plural I (noi)
  • înceluim
  • ‑nceluim
(să)
  • înceluim
  • ‑nceluim
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluirăm
  • ‑nceluirăm
  • înceluiserăm
  • ‑nceluiserăm
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (voi)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
(să)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
  • înceluiați
  • ‑nceluiați
  • înceluirăți
  • ‑nceluirăți
  • înceluiserăți
  • ‑nceluiserăți
  • înceluiseți
  • ‑nceluiseți
a III-a (ei, ele)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluiau
  • ‑nceluiau
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluiseră
  • ‑nceluiseră
Intrare: încelui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluire
  • ‑nceluire
  • înceluit
  • ‑nceluit
  • înceluitu‑
  • ‑nceluitu‑
  • înceluind
  • ‑nceluind
  • înceluindu‑
  • ‑nceluindu‑
singular plural
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluii
  • ‑nceluii
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (tu)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
(să)
  • înceluiești
  • ‑nceluiești
  • înceluiai
  • ‑nceluiai
  • înceluiși
  • ‑nceluiși
  • înceluiseși
  • ‑nceluiseși
a III-a (el, ea)
  • înceluiește
  • ‑nceluiește
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluia
  • ‑nceluia
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluise
  • ‑nceluise
plural I (noi)
  • înceluim
  • ‑nceluim
(să)
  • înceluim
  • ‑nceluim
  • înceluiam
  • ‑nceluiam
  • înceluirăm
  • ‑nceluirăm
  • înceluiserăm
  • ‑nceluiserăm
  • înceluisem
  • ‑nceluisem
a II-a (voi)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
(să)
  • înceluiți
  • ‑nceluiți
  • înceluiați
  • ‑nceluiați
  • înceluirăți
  • ‑nceluirăți
  • înceluiserăți
  • ‑nceluiserăți
  • înceluiseți
  • ‑nceluiseți
a III-a (ei, ele)
  • înceluiesc
  • ‑nceluiesc
(să)
  • înceluiască
  • ‑nceluiască
  • înceluiau
  • ‑nceluiau
  • încelui
  • ‑ncelui
  • înceluiseră
  • ‑nceluiseră
Intrare: înceluire
înceluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înceluire
  • ‑nceluire
  • înceluirea
  • ‑nceluirea
plural
  • înceluiri
  • ‑nceluiri
  • înceluirile
  • ‑nceluirile
genitiv-dativ singular
  • înceluiri
  • ‑nceluiri
  • înceluirii
  • ‑nceluirii
plural
  • înceluiri
  • ‑nceluiri
  • înceluirilor
  • ‑nceluirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

celui încelui

  • 1. regional A (se) înșela, a (se) amăgi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amăgi înșela (amăgi) 2 exemple
    exemple
    • Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii... D-a mințit și n-a venit, Doamne, rău-m-a celuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97.
      surse: DLRLC
    • Cum mă culc, cum te visez! Pun mîna, nu te găsesc... Doamne, cum mă celuiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16.
      surse: DLRLC

etimologie: