2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necăjit, ~ă [At: AETHIOPICA, 15r/3 / V: (pop) nă~ (reg) năcăzât, (nob) it / Pl: ~iți, ~e / E: necăji] 1-2 smf, a (Om) care are o durere sufletească. 3 a Supărat. 4 a Trist. 5 a Care exprimă supărare, mâhnire. 6 a (D. viață, modul de trai) Plin de supărări, de neajunsuri1, lipsuri etc. Si: mizerabil. 7-8 smf, a (Om) care duce o viață grea. 9-10 smf, a (Pex) (Om) sărac. 11 a (Fig; d. somn) Agitat. 12-13 smf, a (Reg) (Om) mic și slab. 14 a Schilod. 15 a (Reg; îs) Ouă ~e Ouă încondeiate (în mai multe culori). 16 a Nemulțumit de ceva sau de cineva. 17 a Enervat. 18 a Supărat pe cineva.

NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. Care are un necaz; supărat, amărît. Draga mea, nici n-ai idee ce necăjită am fost. BARANGA, I. 218. Toată lumea în așteptare era enervată, necăjită. BART, E. 283. Fata asta necăjită trebuie să aibă ceva dur. IBRĂILEANU, S. 7. ♦ Care exprimă supărare. Cu un obraz necăjit, se uita la soră-sa ca la un dușman. D. ZAMFIRESCU, R. 138. ♦ Plin de necazuri, de lipsuri. Ajung slăbănogiți la niște bătrînețe necăjite. ISPIRESCU, U. 26. – Variantă: năcăjít, -ă (SADOVEANU, Z, C. 5, RUSSO, S. 104) adj.

năcăjit, ~ă a vz necăjit

necăji [At: BIBLIA (1688), 912/1 / V: (pop) nă~, (nob) ~cași[1] / Pzi: ~jesc, (reg) năcăj / E: slv наказати, накажѫ „a pedepsi”, „a aviza”] 1 vt (Înv) A supune la suferințe fizice sau morale. 2 vt (Spc) A face cuiva un rău, o nedreptate. 3 vr A suferi din punct de vedere fizic sau moral. 4 vr A depune eforturi mari pentru realizarea unui scop Si: a se căzni, a se trudi, (reg) a se canoni. 5 vi (Pop) A trăi în condiții grele. 6 vt A nemulțumi. 7-8 vt A (se) supăra. 9 vt A deranja. 10 vr A protesta. 11 vt (Rar) A face în ciudă. 12 vt (Rar) A stârni invidia cuiva. 13 vt A nu lăsa în pace pe cineva Si: a hărțui, a urmări, (reg) a zădărî. 14-15 vtrr A (se) agasa. 16 vt A tachina.

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: necăși LauraGellner

necăși[1] v vz necăji

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: necași LauraGellner

necășit, ~ă a vz necăjit

NĂCĂJÍ vb. IV v. necăji.

NĂCĂJÍT, -Ă adj. v. necăjit.

NĂCĂJÍT, -Ă adj. v. necăjit.

NĂCĂJÍT, -Ă adj. v. necăjit.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui (cuiva) un necaz, o supărare; a face cuiva sînge rău, a mînia, a supăra, a irita, a amărî. Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4. Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47. ♦ A nu lăsa (pe cineva) în pace; a sîcîi, a tachina. Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227. ♦ Refl. A se enerva, a se mînia. Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71. Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. 2. Refl. A-și da osteneala, a se trudi, a se căzni. Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68. După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120. ◊ Intranz. (Rar) Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124. – Variantă: năcăjí (CREANGĂ, A. 23, ALECSANDRI, T. I 112, HODOȘ, P. P. 207) vb. IV.

A NECĂJÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A deranja cu repetarea insistentă a aceluiași lucru; a pisa; a plictisi. 2) (ființe) A supune unor chinuri (fizice); a chinui. /Din necaz

A SE NECĂJÍ mă ~ésc intranz. 1) A depune multă trudă; a se strădui din răsputeri; a se osteni; a se chinui; a se obosi; a se munci; a se căzni. 2) A fi cuprins de supărare, de necaz; a se supăra; a se enerva. /Din necaz

necăjì v. a (se) supăra foarte. [Slav. NAKAZITI, a pedepsi, a aviza].

năcăjésc v. tr. (vsl. nakaziti, a pedepsi, a învăța, sîrb. „a desfigura”, ceh. „a infecta”. V. pricăjesc). Est. Supăr, întristez. Chinuĭesc, căznesc. Încĭudez, înfuriĭ. V. refl. Mă încĭudez. – În vest necăjesc.

necăjésc V. năcăjesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 necăjeáscă

necăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. necăjeáscă

arată toate definițiile

Intrare: necăjit
necăjit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necăjit
  • necăjitul
  • necăjitu‑
  • necăji
  • necăjita
plural
  • necăjiți
  • necăjiții
  • necăjite
  • necăjitele
genitiv-dativ singular
  • necăjit
  • necăjitului
  • necăjite
  • necăjitei
plural
  • necăjiți
  • necăjiților
  • necăjite
  • necăjitelor
vocativ singular
plural
năcăjit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năcăjit
  • năcăjitul
  • năcăjitu‑
  • năcăji
  • năcăjita
plural
  • năcăjiți
  • năcăjiții
  • năcăjite
  • năcăjitele
genitiv-dativ singular
  • năcăjit
  • năcăjitului
  • năcăjite
  • năcăjitei
plural
  • năcăjiți
  • năcăjiților
  • năcăjite
  • năcăjitelor
vocativ singular
plural
Intrare: necăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • necăji
  • necăjire
  • necăjit
  • necăjitu‑
  • necăjind
  • necăjindu‑
singular plural
  • necăjește
  • necăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • necăjesc
(să)
  • necăjesc
  • necăjeam
  • necăjii
  • necăjisem
a II-a (tu)
  • necăjești
(să)
  • necăjești
  • necăjeai
  • necăjiși
  • necăjiseși
a III-a (el, ea)
  • necăjește
(să)
  • necăjească
  • necăjea
  • necăji
  • necăjise
plural I (noi)
  • necăjim
(să)
  • necăjim
  • necăjeam
  • necăjirăm
  • necăjiserăm
  • necăjisem
a II-a (voi)
  • necăjiți
(să)
  • necăjiți
  • necăjeați
  • necăjirăți
  • necăjiserăți
  • necăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • necăjesc
(să)
  • necăjească
  • necăjeau
  • necăji
  • necăjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năcăji
  • năcăjire
  • năcăjit
  • năcăjitu‑
  • năcăjind
  • năcăjindu‑
singular plural
  • năcăjește
  • năcăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năcăjesc
(să)
  • năcăjesc
  • năcăjeam
  • năcăjii
  • năcăjisem
a II-a (tu)
  • năcăjești
(să)
  • năcăjești
  • năcăjeai
  • năcăjiși
  • năcăjiseși
a III-a (el, ea)
  • năcăjește
(să)
  • năcăjească
  • năcăjea
  • năcăji
  • năcăjise
plural I (noi)
  • năcăjim
(să)
  • năcăjim
  • năcăjeam
  • năcăjirăm
  • năcăjiserăm
  • năcăjisem
a II-a (voi)
  • năcăjiți
(să)
  • năcăjiți
  • năcăjeați
  • năcăjirăți
  • năcăjiserăți
  • năcăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • năcăjesc
(să)
  • năcăjească
  • năcăjeau
  • năcăji
  • năcăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necăjit năcăjit

  • 1. Care are un necaz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amărât, -ă mâhnit supărat trist 3 exemple
    exemple
    • Draga mea, nici n-ai idee ce necăjită am fost. BARANGA, I. 218.
      surse: DLRLC
    • Toată lumea în așteptare era enervată, necăjită. BART, E. 283.
      surse: DLRLC
    • Fata asta necăjită trebuie să aibă ceva dur. IBRĂILEANU, S. 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Față necăjită.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Cu un obraz necăjit, se uita la soră-sa ca la un dușman. D. ZAMFIRESCU, R. 138.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Plin de supărări, de neajunsuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ajung slăbănogiți la niște bătrînețe necăjite. ISPIRESCU, U. 26.
        surse: DLRLC
  • 2. Care duce o viață grea.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: chinuit muncit
  • 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva).

etimologie:

  • vezi necăji
    surse: DEX '98 DEX '09

necăji năcăji

  • 1. tranzitiv A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amărî irita mânia supăra 2 exemple
    exemple
    • Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A sâcâi, a tachina pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agasa plictisi sâcâi tachina 2 exemple
      exemple
      • Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47.
        surse: DLRLC
      • Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se enerva, a se mânia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: enerva mânia 3 exemple
      exemple
      • Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
        surse: DLRLC
      • Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71.
        surse: DLRLC
      • Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căzni trudi 3 exemple
    exemple
    • Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68.
      surse: DLRLC
    • După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.
      surse: DLRLC

etimologie: