2 intrări

12 definiții

nuntésc, -eáscă, adj. (înv.) nupțial, nuntitor, nunțial, nuntelnic.

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58. – Variantă: (regional) nuntá (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

nuntí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 nunteáscă

nuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nunteáscă

NUNTÍ vb. v. căsători, cununa.

A NUNTÍ ~ésc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntí, nuntésc, vb. IV (pop.) 1. a face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa; a se pregăti de nuntă. 2. a se tocmi prea mult, a se târgui. 3. (despre animale) a se împerechea.

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

nunti vb. v. CĂSĂTORI. CUNUNA.

Intrare: nunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nunti nuntire nuntit nuntind singular plural
nuntește nuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) nuntesc (să) nuntesc nunteam nuntii nuntisem
a II-a (tu) nuntești (să) nuntești nunteai nuntiși nuntiseși
a III-a (el, ea) nuntește (să) nuntească nuntea nunti nuntise
plural I (noi) nuntim (să) nuntim nunteam nuntirăm nuntiserăm, nuntisem*
a II-a (voi) nuntiți (să) nuntiți nunteați nuntirăți nuntiserăți, nuntiseți*
a III-a (ei, ele) nuntesc (să) nuntească nunteau nunti nuntiseră
Intrare: nuntesc
nuntesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nuntesc nuntescul nuntească nunteasca
plural nuntești nunteștii nuntești nunteștile
genitiv-dativ singular nuntesc nuntescului nuntești nunteștii
plural nuntești nunteștilor nuntești nunteștilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)