2 definiții pentru obsolescență

obsolescénță s. f., g.-d. art. obsolescénței

OBSOLESCÉNȚĂ s.f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence)

Intrare: obsolescență
obsolescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obsolescență obsolescența
plural
genitiv-dativ singular obsolescențe obsolescenței
plural
vocativ singular
plural