11 definiții pentru oficialitate

OFICIALITÁTE, (1) oficialități, s. f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții oficiali ai autorității. 2. (Jur.; în sintagma) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal, potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 3. Caracter oficial, calitate, ținută, atitudine oficială. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialité.

OFICIALITÁTE, (1) oficialități, s. f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții oficiali ai autorității. 2. (Jur.; în sintagma) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal, potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 3. Caracter oficial, calitate, ținută, atitudine oficială. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialité.

OFICIALITÁTE, (1) oficialități, s. f. 1. (La pl., sau la sg. cu înțeles colectiv) Autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții unei autorități. Dacă oficialitatea n-a fost în stare să oprească nenorocirea, măcar piedici să nu-mi puie! REBREANU, R. II 229. 2. Caracter oficial; calitate, ținută, atitudine oficială. Cu un soi de obraznică oficialitate în mișcări, hui făcu semn să mă opresc. HOGAȘ, M. N. 56. – Variantă: (învechit) ofițialitáte (RUSSO, S. 76) s. f.

oficialitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. oficialitắții; pl. oficialitắți

oficialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficialității; pl. oficialități

OFICIALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oficial. ◊ (Jur.) Principiul oficialității = principiu potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale, pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 2. (La pl.) Autoritățile oficiale ale unui stat, ale unui oraș. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. officialité].

OFICIALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oficial. ♦ (jur.) principiul ~tății = principiu potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 2. (pl.) autoritățile oficiale ale unui stat, ale unui oraș. (< fr. officialité)

OFICIALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter oficial; atitudine oficială. 2) Persoană oficială. 3) mai ales la pl. Reprezentant oficial al autorităților de stat. [Sil. -ci-a-] /<fr. officialité

*oficialitáte f. (d. oficial). Caracteru de a fi oficial: oficialitatea unuĭ act.

OFICIALITĂȚI s. pl. autorități (pl.), oficiali (pl.). (Au fost de față, la inaugurare, și ~ile.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OFICIALITĂȚI s. pl. autorități (pl.). (Au fost de față, la inaugurare, și ~ile.)

Intrare: oficialitate
oficialitate substantiv feminin
  • silabisire: -ci-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oficialitate oficialitatea
plural oficialități oficialitățile
genitiv-dativ singular oficialități oficialității
plural oficialități oficialităților
vocativ singular
plural