4 definiții pentru oglinditor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oglinditor, ~oare smf, a [At: CONTEMP., S. II, 1954, nr. 379, 3/5 / Pl: ~i, ~oare / E: oglindi + -tor] 1-2 (Nob) (Persoană) care reprezintă o idee, un principiu etc.

OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor.

OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre

oglinditór adj. m. (sil. -glin-), pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre

Intrare: oglinditor
oglinditor adjectiv
  • silabație: -glin-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oglinditor
  • oglinditorul
  • oglinditoru‑
  • oglinditoare
  • oglinditoarea
plural
  • oglinditori
  • oglinditorii
  • oglinditoare
  • oglinditoarele
genitiv-dativ singular
  • oglinditor
  • oglinditorului
  • oglinditoare
  • oglinditoarei
plural
  • oglinditori
  • oglinditorilor
  • oglinditoare
  • oglinditoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)