2 intrări

4 definiții

OLĂCĂÍ vb. IV v. olecăi.

OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc.Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

OLĂCĂÍ vb. IV v. olecăi.

OLĂCĂÍ vb. IV v. olicăi.

Intrare: olăcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) olăcăi olăcăire olăcăit olăcăind singular plural
olăcăie olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) olăcăi (să) olăcăi olăcăiam olăcăii olăcăisem
a II-a (tu) olăcăi (să) olăcăi olăcăiai olăcăiși olăcăiseși
a III-a (el, ea) olăcăie (să) olăcăie olăcăia olăcăi olăcăise
plural I (noi) olăcăim (să) olăcăim olăcăiam olăcăirăm olăcăiserăm, olăcăisem*
a II-a (voi) olăcăiți (să) olăcăiți olăcăiați olăcăirăți olăcăiserăți, olăcăiseți*
a III-a (ei, ele) olăcăie (să) olăcăie olăcăiau olăcăi olăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) olăcăi olăcăire olăcăit olăcăind singular plural
olăcăiește olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) olăcăiesc (să) olăcăiesc olăcăiam olăcăii olăcăisem
a II-a (tu) olăcăiești (să) olăcăiești olăcăiai olăcăiși olăcăiseși
a III-a (el, ea) olăcăiește (să) olăcăiască olăcăia olăcăi olăcăise
plural I (noi) olăcăim (să) olăcăim olăcăiam olăcăirăm olăcăiserăm, olăcăisem*
a II-a (voi) olăcăiți (să) olăcăiți olăcăiați olăcăirăți olăcăiserăți, olăcăiseți*
a III-a (ei, ele) olăcăiesc (să) olăcăiască olăcăiau olăcăi olăcăiseră
Intrare: olăcăire
olăcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular olăcăire olăcăirea
plural olăcăiri olăcăirile
genitiv-dativ singular olăcăiri olăcăirii
plural olăcăiri olăcăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)