3 definiții pentru oltarnic

oltárnic (oltárnici), s. m. – Preot. Sl. oltariniku, cf. oltar, altar. Sec. XVII, înv.

oltárnic, oltárnici, s.m. (înv.) preot.

oltárnic m. (vsl. oltarĭnikŭ). Ms. 1592 (Gst. 2, 297). Preut (slujitor al altaruluĭ).

Intrare: oltarnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oltarnic oltarnicul
plural oltarnici oltarnicii
genitiv-dativ singular oltarnic oltarnicului
plural oltarnici oltarnicilor
vocativ singular
plural