2 definiții pentru omeiad omeiazi

Omiazi m. pl. dinastie arabă care domni la Damasc dela 660-750; unul dintr’înșii, ABD-EL-RAHMAN, fundă în Spania (756) califatul de Cordova, care dură până la 1031.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OMEIAZI, dinastie de califi arabi (661-750), din califatul cu capitala la Damasc. Întemeiată în 661 de Moavia, membru al ginții Omeia, aparținând tribului koreișiților din Mecca, a avut două ramuri: Sufianizii (661-684) și Maruanizii (684-756). În timpul dinastiei O., la posesiunile califatului s-au adăugat o parte a N Africii, a Pen. Iberice, Asia Mijlocie, unele principate din NV Indiei, Armeniei, Azerbaidjanului și o parte a Georgiei. În 750 Maruan (Marwan) II, ultimul calif omeiad, a fost detronat de răscoala condusă de sclavul persan Abu Muslim, puterea fiind preluată de Abbasizi; Abd er-Rahman, nepotul lui Marwan II, se refugiază în Pen. Iberică, unde întemeiază dinastia O. din Emiratul (756-929) și apoi Califatul (929-1031) din Córdoba.

Intrare: omeiad
omeiad
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
omeiazi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.