8 definiții pentru onorant

ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează pe cineva, care face cinste cuiva. – Onora + suf. -ant.

ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează, care face cinste cuiva. – Onora + suf. -ant.

onoránt adj. m., pl. onoránți; f. onorántă, pl. onoránte

onoránt adj. m., pl. onoránți; f. sg. onorántă, pl. onoránte

ONORÁNT, -Ă adj. Care dă onorul, care onorează pe cineva. [Cf. fr. honorant].

ONORÁNT, -Ă adj. care onorează (pe cineva). (< fr. honorant)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

onoránt, -ă adj. Care onorează, face onoare cuiva ◊ „Pentru o gimnastă care nu a mai apărut la concursuri oficiale de foarte multă vreme, rezultatele obținute la Strasbourg sunt onorante. R.l. 31 X 78 p. 5 (din onora + -ant; Th. Hristea în LR 3/72 p. 197; DEX, DN3)

Intrare: onorant
onorant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular onorant onorantul onorantă onoranta
plural onoranți onoranții onorante onorantele
genitiv-dativ singular onorant onorantului onorante onorantei
plural onoranți onoranților onorante onorantelor
vocativ singular
plural