4 definiții pentru orgar

ORGÁR s. v. argăsitor, tăbăcar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

orgar s. v. ARGĂSITOR. TĂBĂCAR.

orgár, orgari, s.m. – (reg.; înv.) Persoană care se ocupă cu tăbăcirea pieilor; tăbăcar. (Maram.). – Din oargă + suf. -ar (Frățilă).

orgár, -i, s.m. – Persoană care se ocupă cu tăbăcirea pieilor; tăbăcar. Atestat numai în Maram. – Probabil în rel. cu magh. varga „cizmar” (cf. MDA).

Intrare: orgar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orgar orgarul
plural orgari orgarii
genitiv-dativ singular orgar orgarului
plural orgari orgarilor
vocativ singular
plural