7 definiții pentru ortofonic

ORTOFÓNIC, -Ă, ortofonici, -ce, adj. (Despre transmisii radio-electrice) Care nu modifică timbrul sunetului emis. – Din fr. orthophonique.

ORTOFÓNIC, -Ă, ortofonici, -ce, adj. (Despre transmisiuni radio-electrice) Care nu modifică timbrul sunetului emis. – Din fr. orthophonique.

ORTOFÓNIC, -Ă, ortofonici, -e, adj. (Despre transmisiuni) Care nu modifică timbrul sunetului emis.

ortofónic adj. m., pl. ortofónici; f. ortofónică, pl. ortofónice

ORTOFÓNIC, -Ă adj. Care redă precis timbrul sunetului emis. [Cf. fr. orthophonique].

ORTOFÓNIC, -Ă adj. referitor la ortofonie. ◊ (despre transmisiuni radioelectrice) care redă precis timbrul sunetului emis. (< fr. orthophonique)

Intrare: ortofonic
ortofonic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ortofonic ortofonicul ortofonică ortofonica
plural ortofonici ortofonicii ortofonice ortofonicele
genitiv-dativ singular ortofonic ortofonicului ortofonice ortofonicei
plural ortofonici ortofonicilor ortofonice ortofonicelor
vocativ singular
plural