2 intrări

O definiție

pîstuĭésc v. tr. și intr. (d. pst ! interj.). Fam. Strig pin [!] interjecțiunea pst. V. țîstuĭesc.

Intrare: pâstuit
pâstuit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâstuit pâstuitul pâstui pâstuita
plural pâstuiți pâstuiții pâstuite pâstuitele
genitiv-dativ singular pâstuit pâstuitului pâstuite pâstuitei
plural pâstuiți pâstuiților pâstuite pâstuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pâstui
verb (VT408) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pâstui pâstuire pâstuit pâstuind singular plural
pâstuiește pâstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pâstuiesc (să) pâstuiesc pâstuiam pâstuii pâstuisem
a II-a (tu) pâstuiești (să) pâstuiești pâstuiai pâstuiși pâstuiseși
a III-a (el, ea) pâstuiește (să) pâstuiască pâstuia pâstui pâstuise
plural I (noi) pâstuim (să) pâstuim pâstuiam pâstuirăm pâstuiserăm, pâstuisem*
a II-a (voi) pâstuiți (să) pâstuiți pâstuiați pâstuirăți pâstuiserăți, pâstuiseți*
a III-a (ei, ele) pâstuiesc (să) pâstuiască pâstuiau pâstui pâstuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)