11 definiții pentru păruială

PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.

PĂRUIÁLĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.

PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. Acțiunea de a se p ă r u i1 (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.

păruiálă s. f., g.-d. art. păruiélii; pl. păruiéli

păruiálă s. f., g.-d. art. păruiélii; pl. păruiéli

PĂRUIÁLĂ s. (pop. și fam.) scărmănare, scărmănat, scărmănătură, (prin Munt. și Olt.) smotoceală, (fam. fig.) târnuială, târnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

PĂRUIÁLĂ s. v. bătaie.

păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.

părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PĂRUIÁLĂ s. (pop. și fam.) scărmănáre, scărmănát, scărmănătúră, (prin Munt. și Olt.) smotoceálă, (fam. fig.) tîrnuiálă, tîrnuíre. (A fost o ~ în toată regula între ele.)

Intrare: păruială
păruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păruia păruiala
plural păruieli păruielile
genitiv-dativ singular păruieli păruielii
plural păruieli păruielilor
vocativ singular
plural