2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj. – V. parca.

PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj. – V. parca.

PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj.

parcáre s. f., g.-d. art. parcắrii; pl. parcắri

parcáre s. f., g.-d. art. parcării; pl. parcări

PARCÁRE s. parcaj, parching. (Stație de ~ pentru automobile.)

PARCÁRE s.f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj; parking. ♦ Staționarea avioanelor care urmează să decoleze. [< parca].

PARCÁRE s. f. acțiunea de a parca; parcaj. ◊ staționarea avioanelor care urmează să decoleze. (< parca)

PARCÁRE ~ări f. 1) v. A PARCA. 2) Loc pentru staționarea (mai) îndelungată a autovehiculelor; parcaj; parching. /v. a parca

PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.

PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.

PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A așeza, a lăsa să staționeze un timp mai îndelungat într-un anumit loc, a depozita, a gara într-un parc (2).

parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză

!Párcă s. propriu f., g.-d. art. Párcei; pl. Párce, art. Párcele

parcá vb., ind. prez. 1 sg. parchéz, 3 sg. și pl. parcheáză

PARCÁ vb. a gara. (A ~ un vehicul.)

PARCÁ vb. I. tr. A așeza într-un parc (3) [în DN] (autovehicule); a gara. [< fr. parquer].

PARCÁ cv. tr. a așeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara. (< fr. parquer)

A PARCÁ ~chéz tranz. 1) (vehicule) A plasa într-un parc de staționare sau într-un loc special rezervat în acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /<fr. parquer

*parchéz v. tr. (fr. parquer). Pun într’un parc, într’un ocol: parchez boiĭ. Așez în regulă ca să formez parcu: parchez artileria. Fig. Închid, despart de alțiĭ: parchez oameniĭ în caste.

arată toate definițiile

Intrare: parca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) parca parcare parcat parcând singular plural
parchea parcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) parchez (să) parchez parcam parcai parcasem
a II-a (tu) parchezi (să) parchezi parcai parcași parcaseși
a III-a (el, ea) parchea (să) parcheze parca parcă parcase
plural I (noi) parcăm (să) parcăm parcam parcarăm parcaserăm, parcasem*
a II-a (voi) parcați (să) parcați parcați parcarăți parcaserăți, parcaseți*
a III-a (ei, ele) parchea (să) parcheze parcau parca parcaseră
Intrare: parcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular parcare parcarea
plural parcări parcările
genitiv-dativ singular parcări parcării
plural parcări parcărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)