10 definiții pentru perseverație perseverațiune

PERSEVERÁȚIE s. f. Perseverență. ♦ Spec. (Med.) Statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă. [Var.: perseverațiúne s. f.] – Din fr. persévération.

PERSEVERÁȚIE s. f. Perseverență. ♦ Spec. (Med.) Statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă. [Var.: perseverațiúne s. f.] – Din fr. persévération.

perseveráție s. f., art. perseveráția, g.-d. art. perseveráției

PERSEVERÁȚIE s. v. insistență, perseverență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate.

PERSEVERÁȚIE s.f. Perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă; încremenire. [Gen. -iei, var. perseverațiune s.f. / cf. lat. perseveratio, fr. persévération].

PERSEVERÁȚIE s. f. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare exasperantă. (< fr. persévération, lat. perseveratio)

PERSEVERAȚIÚNE s. f. v. perseverație.

PERSEVERAȚIÚNE s. f. v. perseverație.

PERSEVERAȚIÚNE s.f. v. perseverație.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

perseverație s. v. INSISTENȚĂ. PERSEVERENȚĂ. PERSISTENȚĂ. STATORNICIE. STĂRUINȚĂ. TENACITATE.

Intrare: perseverație
perseverație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular perseverație perseverația
plural
genitiv-dativ singular perseverații perseverației
plural
vocativ singular
plural
perseverațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular perseverațiune perseverațiunea
plural
genitiv-dativ singular perseverațiuni perseverațiunii
plural
vocativ singular
plural