9 definiții pentru pieptănel pieptenel

PIEPTĂNÉL, pieptănei, s. m. (Rar) Pieptănuș (1). [Var.: pieptenél s. m.] – Pieptăn + suf. -el.

!pieptănél/pieptenél (rar) s. n., pl. pieptănei/pieptenei, art. pieptăneii/piepteneii

pieptănél / pieptenél (rar) s. m., pl. pieptănéi / pieptenéi, art. pieptănéii / pieptenéii

PIEPTENÉL s. m. v. pieptănel.

PIEPTENÉL, pieptenei, s. m. (Pop.) Pieptănuș (1). – Pieptene + suf. -el.

PIEPTENÉI s. m. pl. Pieptănuș (2).

pieptenél s. m., pl. pieptenéi

pĭeptenél n., pl. (d. pĭeptene). Perie de metal de peptănat lîna după ce a fost dărăcită. Sînt doŭă și se compun, în general, dintr´o bucată de lemn cu mănunchĭ, acoperită cu pele [!] din care ĭese [!] niște vîrfurĭ îndoite (fr. carde). – În Mold. peptănáș și peptănúș, în Mold. nord și foșalăŭ. V. darac, raghilă.

Intrare: pieptănel
pieptănel
substantiv masculin (M12) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pieptănel pieptănelul
plural pieptănei pieptăneii
genitiv-dativ singular pieptănel pieptănelului
plural pieptănei pieptăneilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pieptenel pieptenelul
plural pieptenei piepteneii
genitiv-dativ singular pieptenel pieptenelului
plural pieptenei piepteneilor
vocativ singular
plural