2 intrări

5 definiții

PIRCOTÍT s. v. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală.

PIRCOTÍ vb. v. ațipi, dormita, moțăi, picoti, piroti.

pircotí, pircotésc, vb. IV (reg.) a piroti, a moțăi. 2. (despre păsări) a sta bleg, a tânji, a boli.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pircotit s. v. AȚIPEALĂ. AȚIPIRE. DORMITARE. MOȚĂIALĂ. MOȚĂIRE. MOȚĂIT. MOȚĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENȚĂ. TOROPEALĂ.

pircoti vb. v. AȚIPI. DORMITA. MOȚĂI. PICOTI. PIROTI.

Intrare: pircoti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pircoti pircotire pircotit pircotind singular plural
pircotește pircotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pircotesc (să) pircotesc pircoteam pircotii pircotisem
a II-a (tu) pircotești (să) pircotești pircoteai pircotiși pircotiseși
a III-a (el, ea) pircotește (să) pircotească pircotea pircoti pircotise
plural I (noi) pircotim (să) pircotim pircoteam pircotirăm pircotiserăm, pircotisem*
a II-a (voi) pircotiți (să) pircotiți pircoteați pircotirăți pircotiserăți, pircotiseți*
a III-a (ei, ele) pircotesc (să) pircotească pircoteau pircoti pircotiseră
Intrare: pircotit
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pircotit pircotitul
plural pircotituri pircotiturile
genitiv-dativ singular pircotit pircotitului
plural pircotituri pircotiturilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)